poezie

Poemele nu se vând , nu se prostituează,
solemni părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,
în vise întuneric nu există,
clipele nu obosesc niciodată,
suntem sacii de box ai propriului eu, ...(tharr be more)
se spune că proștii au vise deștepte
și invers, unele devin aievea
ca niște bile de fontă pe trotuarul din strada Ghica,adică
faci trotuarul, golanii nu merg cu bicicleta,
Doamnă ești frumoasă ca o toamnă,
iubesc absurdul că este simplu,
am început să merg doar prin grădini,
multe avantaje, niciu pisălog, un pictor uitat,
doi se pupă de zor, Sanseverina este peste tot,
bunica din Toronto va veni, dar nu i-a sunat ceasul,
Ziua Judecății nu a venit, dar eu am nevoie de ea,
nu știi ce-și iese în cale, un accident, o boală,
NICI moartea nu este ceva sigur,
o, piatră de mormânt uitată,
unde ți-e gloria?
Există înțelepți și la casa de nebuni.
Adio, muică.

Peer into the depths

Arrr!
Scrawl yer thoughts
Rebuttals

    MUZICA ȘI POEZIA LA EVREI
    Poeții Hagadei
    „ În fiecare generație omul trebuie să se considere ca fiind el însuși salvat din robie”, este un vers din Hagada șel Pessah, pe care am citit-o în fiecare an. Însăși Hagada ( povestire) este o operă literară. Sărbătoarea este însoțită în ultimele secole de Had Gadia – Cântecul iedului, în versiunea lui I L Peretz, prima strofă sună astfel – Tata a cumpărat un ied/ de undeva/ un ied mic de doi bani/ a adus copiilor în dar/ joacă ied...(tharr be more)ul alb / jur împrejur în curte/ acolo era mâța neagră/ l-a mîncat”…. Hagada se citește de 2500 de ani, fără a se învechi, este întâmpinată cu aceeași încântare, nu numai evlavie, iar copiii sunt primii care răspund întrebărilor puse. Exodul, mântuirea prin libertate sunt temele a numeroase variante scrise de poeți cunoscuți sau necunoscuți cu ocazia Pessahului. Totul are o aură poetică, este un spectacol de înaltă spiritualitate, se beau patru pahare de vin, al cincilea fiind păstrat pentru veșnicul profet Eliahu ( Ilie, în Evanghelii). Hagada recheamă cântece de durere și speranță, se tălmăcesc texte poetice din diverse zone și diverse timpuri, chiar din folclorul german din secolele XI-XIII au fost preluate texte și adaptate momentului sărbătoresc. S-au scris nenumărate poeme puse pe muzică pentru aceste ocazii. Profesorul Israel Davidsohn din Germania a publicat la începutul secolului XX o lucrare monumentală de 4500 de pagini cu literatura dedicată Pessahului. A existat un autor care este pomenit mai des, Elazar Hakalir, un bard nelocalizat în timp și spațiu, care ar fi trăit pe la începutul primului mileniu al erei noastre, el ar fi scris multe poeme. Trăia se pare în Italia. În secolul XVI a trăit și a creat poeme rabinul Ioseph Bonfils, în Franța. Era numit și Tov Elem, din Limoges. Au mai fost centre în care Hagada a fost îmbogățită cu texte poetice la Avignon, la Amsterdam. Evreii sefarzi au și ei o tradiție pe aceeași tematică. Fără poezie și cîntec, viașa evreilor din Evul Mediu ar fi fost mult mai tristă.
    BMM

    Peer into the depths

    Arrr!make other piratey faces
    Scrawl yer thoughts
    Rebuttals
    Arrr!make other piratey faces
    Reply3h

    POET, JURNALIST, 15 VOLUMNE PUBLICATE, PLUS ANTOLOGII



    Arrr!make other piratey faces
    Scrawl yer thoughts
    Rebuttals

    Poetul muri în cabinetul marelui mag,
    După o endoscopie nereușită,
    De fapt și-a luat zborul când sonda
    A ajuns în tălpi și a simțit,
    Fără echivoc, niște aripi mari ...(tharr be more)
    De porumbel cum îi apar pe umeri.
    A șoptit –THALASSA, fără a defini noțiunea,
    Madona trecea printre salve de tun.
    Din Sanlt Petersburg venise o veste
    Că din trei femei , două sunt neveste,
    Una fuge, una rămâne, a treia conduce o revoluție,
    Thalassa strigă și cangurii din Australia,
    Doi și cu trei fac cinci ori șase,
    Întreabă și generalul Năstase?
    BMM

    Peer into the depths

    Arrr!make other piratey faces
    Scrawl yer thoughts
    Rebuttals
    Boris Mehr Poetul muri în cabinetul marelui mag,
    După o endoscopie nereușită,
    De fapt și-a luat zborul când sonda ...Spy More

    Manage

    Arrr!make other piratey faces
    Reply4h

    Șalom Aleihem - Stele rătăcitoare
    Recent a apărut la Editura Hasefer reeditarea unei capodopere a lui Șalom Aleihem, romanul „Stele rătăcitoare”, ediția românească mai cunoscută până acum fiind cea din 1964, ESPLA, OPERE ALESE, traducere Olga Brateș și Meer Sternberg . Ediția recentă este parte din Colecția Biblioteca de Literatură Idiș, coordonată de Camelia Crăciun, redactor: George GÎLEA, corector: Georgiana PETRACHE. Pe scurt , despre clasicul literaturi idiș –...(tharr be more)
    Continue further down this 'ere scroll

    Arrr!make other piratey faces
    Scrawl yer thoughts
    Rebuttals
    Adolf Damideanu DA! Mulțumiri. Sper că vei mai publica și alte materiale de acest gen. Sper să ai cât mai mulți, care să le citească cu aceeși plăcere ca mine.
    Manage

    Arrr!make other piratey faces
    Reply20h
    Arrr!make other piratey faces
    Reply17h
    Camelia Maria Craciun Multumim pentru aprecieri, domnule Boris Mehr!
    Manage

    Arrr!make other piratey faces
    Reply13h

    Marchizul află târziu că este grav bolnav. La început a încercat să salveze aparențele, apoi suferința s-a accentuat. Ca să gonească frica, o privi în față, apoi o fărâmiță până la atomi. Dar și atomii circulau prin creier și îi dădeau frisoane. Și-ar fi putut lua viața, dar...
    confluente.org



    Arrr!make other piratey faces
    Scrawl yer thoughts
    Rebuttals

In your earlier voyage in 2018



  1. 2 items for you to review



  2. Manifest
    Poetryland



Poetul muri în cabinetul marelui mag,


Poetul muri în cabinetul marelui mag,

După o endoscopie nereușită,

De fapt și-a luat zborul când sonda

A ajuns în tălpi și a simțit,

Fără echivoc, niște aripi mari

De porumbel cum îi apar pe umeri.

A șoptit –THALASSA, fără a defini noțiunea,

Madona trecea printre salve de tun.

Din Sanlt Petersburg venise o veste

Că din trei femei , două sunt neveste,

Una fuge, una rămâne, a treia conduce o revoluție,

Thalassa strigă și cangurii  din Australia,

Doi și cu trei fac cinci ori șase,

Întreabă și generalul Năstase?

BMM

Marchizul află târziu că este grav bolnav. La început a încercat să salveze aparențele, apoi suferința s-a accentuat. Ca să gonească frica, o privi în față, apoi o fărâmiță până la atomi. Dar și atomii circulau prin creier și îi dădeau frisoane. Și-ar fi putut lua viața, dar ceva îl oprea, îl făcea să se rușineze. Să urli de durere nu este o ușurare, prefera să strângă din dinți. A scris un poem care i-a mai alinat suferința .


Marchizul află târziu că este grav bolnav. La început a încercat să salveze aparențele, apoi suferința s-a accentuat. Ca să gonească frica, o privi în față, apoi o fărâmiță până la atomi. Dar și atomii  circulau prin creier și îi dădeau frisoane.  Și-ar fi putut lua viața, dar  ceva îl oprea, îl făcea să se rușineze.  Să urli de durere nu este o ușurare, prefera să strângă din dinți. A scris un poem care i-a mai alinat  suferința .

Sânge murmurând,

Ana-n zid plângând,

Miezul luminos,

Râsu-plânsu-l cos,

Mierla, sus , pe geam,

Tril fără program,

Au mierlit-o mulți

Dincolo de munți,

Noi vrem timp și timp,

Trece fără ghimpi,

Lunecă în jos,

Gândul luminos.

Soarele s-a dus

Într-un rai apus,

Îngeri  murmurând,

Diavoli sub pământ.

Numai florile

Și privighetorile,

Lîngă Dumnezeu

Cântă cântul meu.

BMM                    

Pasărea-cal zbura, tropăia,


Pasărea-cal  zbura, tropăia,

Ciripea, necheza, oh, pasărea –cal,

Poemul meu din iubire trăia,

De viață, de moarte, oh, pasărea-cal.

Ca și iubirea, furtună și calm,

Ca marea, ca vântul,  sălbatic   vulcan,

Cuvintele  sunt  doar semne-n nisip,

Iubirea ne-adună, ne duce-n neant.

Prin ea mai simțim veșnicia  pulsând,

Chiar de murim și rămânem în gând,

Ea e stăpâna pe lună, pe sori,

Te poate salva de o mie de ori,

Tu mă asculți, fecioară de vis?

Te caut și-n iad și-n paradis.

Tu ești și pădure, câmpie și val,

Oh, pasărea-om, oh pasărea-cal.

BMM      

 

 

 

Trupul meu s-a revoltat împotriva mea,


Trupul meu s-a revoltat împotriva mea,

El este terestru, ce poți să-i cer?

Am iubit, am fost iubit, astăzi umblu

Dezgolit de un trup  aproape vid,

De durere umilit.

Retrăiesc iubirile, cântările,

Vechi rătăciri, că fericirea-n clipe doar

Ni se arată, Far West, far

Ce luminează alte lumi,

O, clair de coeur,bonjour, madame,

Sfărmate-oglinzi, iar stelele

Recad în ele însele.

BMM

 

 

 

 

 

Poetul iese șovăielnic în zori,


Poetul iese șovăielnic în zori,

După el Mătușa împletește coroane de flori,

Murmură ceva, socotește atent

Pe cine s-aleagă azi pretendent.

Hop, poetul sări într-o parte,

Nu mă păcălești, Mătușă Moarte,

Ziua de azi e încă a mea,

Mâine poate vom mai discuta,

Lasă-mă azi să mai scriu niscai versuri,

Ce să ne pierdem vremea cu certuri,

Că lumea e proastă, nu știu prea mulți

Când le sună ceasul. Tu mă asculți?

BMM

 

 

Tot ce este în afara gândirii copilului


Tot ce este în afara gândirii copilului

Apare monstruos, vă rog să mă credeți,

Aproape de noi, fie mai departe,

Șarpele uriaș circulă, extratereștrii circulă,

Circulați , vă rog, montrul este fie uriaș,

Fie minuscul, are dinți scoși  dinadins,

Dar poate că are doar ventuze,

Poate că frica de moarte este un monstru,

uah, urâtă mi-e frica de moarte,

de durere, deși Electra din durere se născu,

Behemoth și Leviathan  au făcut studii înalte,

Unii sunt chiar doctori honoris causa,

Dumnezeu i-a făcut să ne ferim de ei,

Ca să mă-nveselesc mă uit la o pictură de Bosch,

Fie mai recentă, lângă ei ne simțim mai frumoși,

mai buni,  este doar o iluzie.

BMM

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copaci spânzurați, cu frunzele scoase,

Un tip urina  liniștit alături,

Ați crezut că boala mea


Ați crezut că boala mea

doar pe voi vă aștepta,

să-i dați fructe și legume

aduse din altă lume.

Unde e acel noroc?

A stat și Pământu-n loc,

nu vă mai știu numele,

dar țin minte glumele,

de la frații mei gheroi

ce-au murit după un țoi,

mari bărbați în orice ani,

taxă pe prostie, bani,

pângăriți, juliți, goliți

de alcool, dar tot piliți,

moștenind, remoștenind,

ce n-a fost ghivent, Gewind

ori Gewand, tablou vivant

cu fugarul din Brabant.

 

Cavalerul semit nu există,
evreul nu se supune morții,
nici ordinului irinal,
ce0i oferim noi sărmanului? ...
Cămașa? Nu, tabloul nostru gol, neantul,
Parisul se scufundă în Ocean,
Irin e Marele Preot, e fericit
ca toți nefericiții,
Oho, cum numa-n vis și plisc
se-ntâmplă o minune,
de ce să nu rămâi închis
acolo , sub genune,
ca veșnicii poeți, un Irineu,
cum de nu? Eu sunt pentru Irin un paspartu,
iar eal mereu regretă,
și-a construit un piedestal,
de lut, la prima ploaie se va prăbuși,
noi ne-am iubit cu Irineu,
doar o secundă, două,
aveam o lume de trăit, bărbatul eu,
ea doar lucea, un mihalcalm
din rău în bun și invers
totdeauna, de fapt tabunul
cel nebun, defapt viața însăși.
BMM

Vezi mai mult

O, rămâi, rămâi, rămâi,

Sărutările dintâi  nu vor fi nicicând uitate,

Ești iubita de departe,

Depărtarea este goală,

Între noi   nu-i socoteală,

Între noi ce o mai?

Te-am iubit, te voi iubi,

Dar, de mult tu ești   doar stană

Și de piatră și de cramă,

Înotăm în vid și-n vis,

Tu, femeie, te-ai deschis.

Cotadi și Dragomir

Se jucau într-un clondir,

Două bile, două inimi,

Ne atacă iar ginii.

Algazy, bătrân simpatic

mi-a venit cu șapte fracuri,

primul l-am purtat la nuntă,

pe al doilea , haină scurtă,

pe al treilea, mai departe,

le-am pus căpătâi la moarte. .    

 

 

 

 

 

Eu privesc și oameni și stele, acolo-s prieteni,

Aici – ami –cele, pământul se mișcă,

Un cord bolnav, circul și eu cu El Zorab.

O , poezia mea biciuită de  varii ambiții,

Acum lecuită, că toți vom merge spre stele

Ascunse, unii  se văd lângă zâne ajunse,

Alții mai mult rătăcesc prin istorii,

Care mai drepte, fără de glorii,

Că Dumnezeu este unicul critic,

El ne citește din paleolitic.

BMM

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te uiți în Nirvana, nu vezi nimic,


Te uiți în Nirvana, nu vezi nimic,

Stamate e mare, Stamate e mic,

Absurdul și surdul se plimbă-n oraș,

Ce naiba-s aste rime-n făraș?

Forează adânc, prietene, sapă,

În cap ai idei și kile de apă,

Maestrul muri în rest-room ca erou,

Dar cine să scrie un nou epopou?

Filosofia se duce de râpă,

În rusă se cheamă iaru și kârpă,

Nai am ales pe Turnavitu,

Sî fie el președinte pe vitu.

Că vita noastră brevis se cheamă,

Mai încropim  un roman sau o zeamă,

Noi locuim de mult în Parnas,

Nu ne lăudați, nu ne dați nas,

Prea suntem genii și chiar geamgii,

Unul se naște la ani două mii,

Gayk a fost mândru locotenent,

El a avut trei feciori și-un dement.

BMM

 

 

 

 

 

 

Eu privesc și oameni și stele, acolo-s prieteni,

Eu privesc și oameni și stele, acolo-s prieteni,


Eu privesc și oameni și stele, acolo-s prieteni,

Aici – ami –cele, pământul se mișcă,

Un cord bolnav, circul și eu cu El Zorab.

O , poezia mea biciuită de  varii ambiții,

Acum lecuită, că toți vom merge spre stele

Ascunse, unii  se văd lângă zâne ajunse,

Alții mai mult rătăcesc prin istorii,

Care mai drepte, fără de glorii,

Că Dumnezeu este unicul critic,

El ne citește din paleolitic.

BMM

 

 

 

Am călătorit mult pe continentele

Închipuirii mele, în drum am supărat

Pe multe zâne, pe marea poetesă cu ochi negri,

Ochi de foc, un fel de Sappho și Calypso,

Am mai bruscat prieteni de nădejde,

Așa e omul, se trezește lupul și în el,

Poetul nu este exemplu de  sfințire,

Ba dimpotrivă, dar  și Creatorul

Îl   îngăduie pe el,  tril de ciocârlii,

ulcioarele umplute  la izvor

Mirela Duma Bilc, tril de ciocârlii ,

 lângă liliac,Vasile Culidiuc,

apusul în lan,între două cântece

 doar ciocârlia,Mariana Babiuc Marica,

culcat în iarbă ,aripa ciocârliei

 un con de umbră,Felicia Liliana Axentoi,

longue migration ~

 les trilles de l’alouette

 emplissent le ciel

Rose DeSables,venite de departe ~

 trilurile de ciocârlie, străbătând cerul,

mai era și Vișa cel cu vers nervos și nărăvaș,

eu adormisem pe o blană de urs,

umbra nesigură mă tulbura, umbra lui Schlemihl

părea paravan, că omul ferigă ori trestie e,

ce mai contează, doar trupul trece în somn,

un înger se zbate să scape de ieri,

nu voi fi pradă  râmelor roșii   ca sângele din noi,  

ce cloroform în tăcere s-a dus?

Brusc , blana de urs s-a mișcat, este ursul,

E flămând,  mai flămând ca pământul,

 Eu nu strivesc coroana de frunze arămii,

Tu stai în fața mării, vorbești cu ea nătâng,

Amiaza vieții trece, o căprioară trece,

 Măicuța mă alină, e vis, e vis, dar scump e visul,

Pe cer stelele sună încet, neauzit,

Nu știi în care clipă pe veci ai adormit.

 Un cântec trece pe lângă alt cântec,

Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,

Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,

Ziua seamănă cu un arbuz,

Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,

O barză căzu în cuvânt,

Seara e o legumă, ochiul calului este violet,

Glasul devine strident ca o vioară,

Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.

 

 

După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluții

Să bei cidru din clepsidră.

Nu te teme de nimic, finalul este același.

După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui,da

Fluture pe o stâncă, plâng,


Fluture pe o stâncă, plâng,

Eu plâng, nu fluturii.

Ce treabă au fluturii?

Multă, dar nu eu sunt acela.

Eu pot iubi în milioane de semne,

Precum Creatorul, nu ne salvează decât ceea ce șoptim,

Care haiku ar face asta? Poate face o zgârietură pe zid,

O picătură de sânge pe zid, o execuție la zid,

Dar cuvintele  sunt păsările noastre nemuritoare,

Așa cred, să mă bată Dumnezeu că nu pricep

Încotro mergem noi, aceștia, mici, mari, mijlocii,

Unde sunt paradele de altădată, când cream un viitor luminos,

Fără șine de tren, doar din vorbe?

Fluture pe o stâncă, plâng și fluturii o dată.

BMM  

 

Samarul

 

Sam sare calul, misitul, smintitul,

 Scolopendra, în schimb, mărește arenda,

 Doamne, din orice, pot face o luntre,

 O punte sub frunte.

 Adu sacaua și fă-ne cafeaua.

 Vai, ce depresie pe dale de gresie,

 Sânge, dar venele sunt tăiate pe jumătate,

 Vin de sabat, îl beau și bat-tac.

 Când logica moare, sângele curge spre soare,

 Pământul devine adăpost pentru cei fără rost.

 Verișoara mea, moartea, s-a împlinit la trup,

 Are o crupă, ca tunul lui Krupp,

 Bum și baț, totul se face laț

Bun de spânzurătoare, iertați,

 Criza e trecătoare.

 ****************************************

 De ce sunt ceea ce sunt, de ce mă doare mijlocelul,

 De frig, de frică, frivol, zice buivol,

 Strănepoții nu s-au născut, vor fi ca mine?

 Am fost ceva, apoi altceva, APOI AM REVENIT,

 Am reașezat cuvintele, a venit o gâscă în zbor,

 s-a ascuns în cuptor, ne-am ospătat, vai ce păcat,

 domnule Taine, domnule Renan, dați-mi un ban,

 Ronul curge lent, Rinul e mai sprinten,

 Pe Insula Diavolului ajung cei fără vină,

Fără tină, în tihnă, ce lepră?

Rătăcitorule, regăsește-mă.

BMM