Spitalul de boli și
deficiențe BOMBI-TOMBI
Prima secție se ocupa
de retardați nemintali, adică moral. Șeful era unul dr. Biciul. El aplica un
tratament dur, bazat pe apă fiartă. Bolnavii de acolo plăteau impozite, nu
ieșeau la manifestații, nu mergeau la vot, doar citeau ziarele și se băteau
între ei, când scăpau din mâna dr. Biciu. Marea majoritate a pacienților aici
își găseau locul. A doua secție erau cei
cu abuz în serviciu. Adică ei își violau secretarele, femeile de serviciu,
vizitatoarele, uneori și pe petiționarii insistenți. Șeful secției era dr.
Taur. Omul a făcut eforturi mari de îndreptare a situației, dar a fost lovit de
un atac cerebral și a fost trimis legumă acasă. Secția s-a închis. Abuzul în
serviciu nu mai era pe rol. A treia
secție erau cei ce furau prin intermediari, aveau miliarde , dar nimeni nu se
mira de unde proveneau. De fapt , în scriptele lor nu apăreau miliarde , ci mii
de RON. Aveau terenuri arabile, nearabile, blocuri de locuințe, toate pe numele unor nepoți adoptați cu acte în regulă. Furtul nu era în
detrimentul cetățenilor, ci al UE, care dă și nu e. Șeful secției era dr.
Vulpuță. Omul nu bătea, ținea deținuții în întuneric. Totul se realiza cu
laternele celor de serviciu. Ultima secție nu avea pacienți, dar era în
așteptare. Care pe care. Se descurcă doar cine poate. Șeful era dr. Nimeni.
Mare profesor, cu diplome la Westminster, Las Vegas, Insula Paștelui, etc. În
general spitalul se descurca, mai fugeau unii în Antile, Moluce, Polinezia, dar
Interpolul îi culegea pe rând. Spitalul era celebru, chiar și la ONU s-a
discutat despre existența sa. O rezoluție a condamnat vehement regimul din acel
spital. Cine a citit-o a și uitat-o, era prea lungă. Norocul a fost cînd murit portarul. Au fugit și doctorii și
pacienții. Unde? În Occident, Doamne, când ai făcut acest Occident, că acum
8000 de ani nu era.
BMM
Alfred Margul-Sperber - 120 de ani de la naștere
Poetul, traducătorul și
publicistul Alfred Margul-Sperber
a fost o personalitate cunoscută la vremea sa, dar numele său este
mai rar pomenit astăzi. Poate din cauza schimbării „macazului” politic, deși
meritul său era mai mult estetic și cultural. S-a născut la 23 septembrie 1898,
Storojineț Bucovina , a murit la 3 ianuarie 1967 (69 de ani). L-am văzut o
singură dată, în tinerețea mea, era un bărbat prezentabil și amabil totodată.
În mod greșit este trecut în Wikipedia ca german de origine. Era evreu fără a
face caz de apartenență. Cred că a adus o contribuție de seamă la traducerile
în germană a poemelor lui Eminescu, în special a Luceafărului. Școala a urmat-o
la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la
Cernăuți pentru a studia dreptul. A renunțat la studiile de drept și a
călătorit, întâi la Paris, apoi la New York, unde a locuit între 1921 și 1924. În
1924 a devenit redactor la Czernowitzer Morgenblatt, ziar liberal evreiesc de
limbă germană, care a apărut între 1918 și 1940. În paralel, avea diverse
colaborări externe la New Yorker Volkszeitung și la unele periodice din România
(Der Nerv din Cernăuți, Das Ziel din Brașov etc.). În timpul celui de-al Doilea
Război Mondial a fost ajutat de Ion Pillat, Eugen Lovinescu și Oscar Walter
Cisek pentru a nu fi expulzat din România ca evreu bucovinean. Din 1940, după
desființarea ziarului Czernowitzer Morgenblatt, a lucrat în București ca
profesor de limbi străine. Cunoștea și limba idiș. A tradus în germană balade
populare românești, între care Miorița și Toma Alimoș. A tradus din operele
unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș,
Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred
Sperber, au fost publicate și în revista săsească Klingsor.
BMM
