FAROUCHE

Mă lovesc de aceleaşi păpuşi de pluş






Mă lovesc de acelaşi păpuşi de pluş,

Pluşul este gri, stilul e omul, omul nu are uşi,

Mă lovesc de aceeaşi siguranţă de sine

A omului de bine.

De ce te loveşti? Întreabă un căţel

Vagabondând prin Marele Bordel,

Pot trăi liniştit lângă o stâncă de granit,

Dar ce periculos este să fii prieten

Cu un monument de os,

Cu o masă de carne fără nerv,

Cu un creier ce mişună-n cuib de şerpi,

Cu cineva care se crede mereu cineva,

Mă lovesc de pluş, de pluş, de pluş,

Iubito, iartă-mă, je suis farouche.





Boris Marian