Pe perete

Pe perete , o umbră




Pe perete o umbră, o pată de sânge neagru, mi-aminteşte de copilăria din cartierul Gării de Nrod, cu hoţi şi vardişti la vedere, un cartier ca un sex de femeie bătrână, unde şi Guţă Popândău rostea vechi aforisme, precum amorul e lucru foarte mare, o umbră ca un paznic fără treabă, ba-şi rade barba sau mustaţa, ba fumează, iar vremea trece şi nepoţii-l uită în marginea străvechiului lăcaş, după depouri, nu dau un om pe doi, un om este un om, la fel şi umbra, o umbră doar avem, cu ea ne ducem, Lermontov iubea pe Merry, el, Peciorin, Simona Sensual spunea în ziar, este vedeta „piţipoancelor”, ziar „Adevărul”, moş Chiriac, al patrulea potop, l-a întrecut pe Noe cu Potopul lui. Mărturie mortală cu Bruce Willis, nimic nou pe frontul de vest . Umbra pe perete se miş că, din sângele-nchegat se înalţă un duh, adorm , visez şi eu fragii sălbatici.





Când noaptea se sărută cu lumina, când simt că mi se sparge splina, mă pomenesc vorbind fără cuvinte, aşa ceva nu se-ntâmpla-nainte. După ora zece, seara, vin diavoli şi ne zbiară din normalitatea noastră, nu sări, stai la fereastră. Pe vârful degetelor, ace de ceas, în miezul creierului cântă un bas, urechea ta de catifea, iar şoapta mea, iar şoapta mea, ce spune ea? ... O chii femeii strălucesc în întuneric, mâinile ei îmi luminează tăcerea, s-au mişcat oraşele în cinstea primăverii, crengile de măr s-au scuturat de mult, mâine voi hotărâ pe care drum voi căuta roadele de aur, până atunci glasul şi aceşti pereţi subţiri mă vor păstra.







Aştepta să fie atacat de o frunză, răul pornise de la un sâmbure nimerit pe pământ, din care crescuse un arbore înalt, dar pericolul venea de la o anumită frunză, poate căzuse deja, poate se rotea încă-n aer, poate nu se ivise încă, profesorul aştepta, „Frumuseţea implică anumite riscuri”, spuse într-un târziu, ostenit.





BORIS MARIAN