O, comedia mea nemuritoare

O, comedia mea nemuritoare




O, comedia mea nemuritoare, exilul meu pe creierul în floare, cum mă uitaţi, prieteni fără patimi şi fără pete, dincolo de gratii şi dincolo de graţiile sublime ale Sibyllei din scriptura sibyllină, eu m-am născut bogat, ca regii antici, cu anii am pierdut din mantii, azi port hlamida sărăciei strălucinde, exilul meu, regatul din cuvinte ... Poetul este Ali Baba ce-şi regăseşte trista lui comoară, pe care hoţii nu o pot fura, poetul este Ali Baba. Iar soarele e ironia voastră, poetul e pustia vastă, un prizonier al infinitului închis, un vis în vis.... Iubirea mea a fost greşala mea, nu o privi ca pe o dramă, în viaţă, ştie orice haimana, e totul trecător, nu bagi de seamă şi eşti deja albit, ceva mai calm, din artă faci un mit, din vorbe –vise, iubirea mea ca focul de napalm se stinse, sunt precum Ulise ce, după multe rătăciri, cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor....Nu-mi cere să-nţeleg privirea ta, eu nu ştiu ce gândeşti, ştiu doar ce-aş vrea, sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult, nu-mi cere să-nţeleg, sunt surd şi mut, pluteşte-n aer teama de a pierde ce-a fost şi ce va fi, precum din verde, un codruntreg devine brun, schilod, nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod, doar vântul rău, albastru, fără glas vuieşte, hohoteşte, „Bun rămas”, doar soarele învinge, ai răspuns, nemulţumirea iernii s-a ascuns.... Primejdiosul zâmbet sombrat în castitate , mişcările prudente şi umerii păgâni, ameţitoare noapte a şoaptei depărtate şi şarpele virtuţii curbându-ntre sâni (Nicolae Labiş, prieteni, citiţi-l).....Pietrele şoptesc... Intră...Aici e linişte ...Domneşte neaşteptatul, eu aş spune , Dumnezeu –neaşteptatul...Litera prinde vedere, litera prinde auz, cuvântul e adiere, fraza e un abuz, cuib zburător ne e gândul, sâmburii cad pe pământ, geana morţii, pândindu-l, aşteaptă sărutul – cuvânt, zeii muriră-n vechime, Un Dumnezeu ne-a rămas, viaţa mea – o miime dintr-o bătaie de ceas....Sfâşietor- Cântecul lui Maldoror din Gara Obor- unde a murit un vagabond din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat, nici nu a minţit, un mort cinstit... Voi fi iar tânăr şi absurd, voi fi bătrân, încă nu simt, nu pot fi orb şi mut şi surd, dispreţuiesc căderea-n timp ... Blues pentru o pisică neagră, treacă-meargă, oameni pe targă, treacă-meargă,

furnici kamikadze, oameni de vază, gloanţe şi gloanţe, ce clanţă, ce zdreanţă, ce raniţă, baniţă, contabilul morţii e mort, doar un corb îi pune cu gingăşie o monedă aurie.

Boris Marian