Colind

Colind
Moto-

La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălțăm,
Să deschideți poarta casei,
Domn, Domn să nălțăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălțăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălțăm


Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam –bărbat,
Al frumuseții, tinereții,
Deși mă cam lovesc pereții,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veșnic mireasă, eu sunt mire,
Să fie cerul gol, adânc?
Să fim noi singurul Pământ?
Departe, dincolo de stea,
Eu am un dublu, tu ești ea.


O clipă am crezut că s-a oprit ceasul,
Ceasul a-ntrebat, care-i necazul?
Inima? Nu. Nervii? Ah, ah,
Îl înțeleg astfel pe Bach,
Nervii-s ca orga și clavecinul,
Nu apăsa tare, sublimul,
Doar din evlavie, șoaptă și rugă
Poate să nască, să se distrugă
Poate, sub degete boante și tari,
Iar tu, viața mea, poți să dispari.


De are vântul umbră și eu am,
Trecând peste podișul tibetan,
O, Sancho, ți-amintești orașul
Ce ne-a gonit cu mătura, fărașul?
Un cimitir de cărți înspre Apus,
Pe unde- atlanții s-au pierdut, s-au dus,
Nu-i mică lumea, este chiar prea mare,
Iubirea nu prea-i la căutare,
De arcul-pasăre eu nu voi povesti,
Ne-am întâlnit definitiv , Marie, Marie.

Când ucizi un om cu vorba, cu gândul,
Nu poți ierta, te doare cuvântul,
Nu poți uita, te refuză pământul,
Să nu izgonești cerșetorul, e sfântul
Care te poate aduce în rai,
Numai un suflet în tine să ai.

BORIS MARIAN