Câinele poetului


Citeam poezii la masă cu poetul,
Câinele, sub masă, trăgea vânturi,
„Tâmpitule”, strigă poetul,
Gonind biata javră în baie,
Ziua se scurge leneș pe pereți,
Citim de toate, chiar și scrisori din Paris,
Câinele schiaună jalnic la ușa
Dinspre baie.
Zăresc Dealul Mitropoliei,
Un camion trece și-l zdrobește
pe tatăl poetului,
soția poetului este pe moarte,
după un timp moare și poetul,
nu m-am dus la înmormântare,
el nu murise, câinele lui
mai era sub masa de scris.
BORIS MARIAN