Pădurea nebună


Pădurea ca templul larg,
Toate păsările ard,
Lupii par a fi mimoze,
Frunza mușcă, urlă roze,
Cavaleri sunt cărăbușii,
Celții seamănă cu urșii,
Fire de mătase albă,
Doamna Lună poartă salbă,
Cerul, un cadran imens,
Este două”șpe și un sfert,
Diavolul zice că-i nobil,
Conți, baroni nu știu că-s robii
Zeului ce stă-n copac,
Ne conduce după plac,
Un cordon ombilical,
Gros de parcă-i maț de cal
Ne ține legați de muma
Codrului. Se lasă bruma.

BORIS MARIAN