Leul

Leul sub acoperire


Abia am plecat din Țara Principiu,
Sunt cetățeanul Risipă,
Mă simt înveșmântat cu o purpură ușoară,
O floare enigmatică devine floare-fiară,
Flagel necunoscut și totuși dominant,
Se pare că barbarii ajunseră-n Brabant,
Călătorim pe-o broască țestoasă, veac de veac,
Schimbarea se apropie ca vârful unui ac,
Dar voi vorbi acum de leul-leu de junglă,
El sub acoperire, ne latră și ne mușcă,
Ba-i câine, ba pisică, el are ochii mari
și negri ca huila, ca smoala din Tartar,
nu fii cu mine, dragă, prea familiar îmi spune,
am fost cândva prieteni, cuprins de sfiiciune
i-am dat o adresare ad patres, jalnic leu,
are pe piept doar stele și creierul e greu,
fălos intră în sală, fălos intră-n mormânt,
acolo o să aibă un foarte greu cuvânt.
Sunt familiar cu mine, cu tine, că sunt om,
Discut cu pești și broaște și uneori c-un pom.

BORIS MARIAN