Regina din Saba

nEGRESA
Regina din Saba era neagră


Din colțuri de lumină
Se nalță sfere negre,
Ne cresc pe cap coroane
Sau coame lungi de iepe,
Un talmeș- balmeș pare
Că lumea o cuprinde,
Când unchiul Charles bolește,
Se-ncurcă în cuvinte.
Binoclu îmi sunt ochii,
dar nu zăresc departe ,
iavaș-iavaș mulțimea
aleargă după carte,
mătușa Lise plânge
că nu e logodită,
iar eu ascund în creier
imaginea iubită,
frumoasa fără zestre.
Plouă cu nuri și tehnici,
Deschideți larg fereastra
și fiți mai simpatetici.

Oameni ciudați ies pe coridoare,
În fiecare apartament
Este ceva aparte,
Unii trăiesc fericiți,
Precum câinii de rasă,
Alții împușcă francul,
Mai avem hoți, prostituate, copii mici,
De undeva un elefant se repede la lift
Dă să-l dărâme, nimeni nu iese, se evaporează
La ușa blocului, eu țin în mână
O coală de hârtie și desenez pe ea
Antilope roșii alergând prin savane.

Vom dormi lângă Observatorul Astronomic,
Gnom lângă gnom, iar textul va fi gnomic,
Pe Dumnezeu îl văd, nu are dinți,
Deși bănet a adunat, aur, arginți,
șuieră șarpele în sân cânt mititel,
iar ochelarii strălucesc albastru- ciel.
Trompetele Apocalipsei pregătite
Așteaptă ca buzele iubitei.

La capătul eternității
Așteaptă un tramvai cu cai,
Copiii știu, se țin de șotii,
Noi râdem și murim, nu-i bai,
Nici cangurii nu au vreo grijă,
Marsupiul este protector,
noi am gustat amărăciunea
și-o mai gustăm de-atâtea ori,
vom fi-nveliți în foi lucioase,
precum bomboanele cu nuci,
ne vor mânca extratereștrii
sau ne vor face umbre-slugi.
Iar caii nechezând sălbatic
Vor anunța pe-Armaghedon,
Poeții tot vor scrie versuri,
Volume cu sau făr-de carton.
BORIS MARIAN