Iubirile

I.

Iubita lui  Cyrano – poezia,

Iubita lui Don Quijote – fantezia,

Iubita lui Casanova – iubirea,

Iubita lui Robespierre – ghilotina,

Iubita lui Stalin – ura,

Ce-a mai rămas? Pe cine mai iubim?

II.

Există liniștea mocirlelor uitate,

La fel ca   liniștea  oceanului în zori,

Aș vrea să uit de tot ce-i nou în lume

și mi se spune că sunt muritor.

Nu merit liniștea, nici viața fără țintă,

Cred doar în vise, dincolo de vremi,

dar mi se spune, nu ai pic de minte,

oricum ai fost, vei fi mâncat de viermi.

Și totuși cred și totuși mai exist,

Sunt un fantast ca oricare artist.

III.

Se făcea că eram în Colonia Penitenciară,

Vezi că se dă carne la gară,

Îmi spune unul umflat cu apă,

Am alergat, prinde carnea, îmi scapă,

Un troleibuz, apoi un tramvai

și am ajuns în primul lagăr din Rai.

Aici se împărțeau ciomege,

Totul era după lege,

Unul primea doi ani, altul  zece,

Carne , de unde, o baie rece,

și m-am trezit, noaptea e vie,

trăim în plină democrație,

că ne lovim, așa ca omul,

unul julește statul sau pomul,

voios ,cu iubita m-am culcat,

că-mi place să trăiesc în păcat.