Transfigurări

Utopie ironică, disperare strigată,

Astfel am trecut ca o veche fregată,

Simetrie de taină, sensuri, nonsensuri,

În groapa Pacificului, pe everesturi.

Să-ți scriu, să nu-ți scriu, iubito, iubirea

Încet se prelinge-n câmpiile asire,

Nimic nu se pierde, dar se transformă,

Iubirea e Carmen, Violeta, e Norma,

Apoi mă trezesc, trecu o clipită,

iar tu ești departe, iar tu ești iubită.

Muzica sângelui încă mă-ncântă,

Prea e înaltă iubirea și sfântă,

Lasă clepsidra să se golească,

Precum legenda din țara bască.

Încă-i fierbinte cenușa pe buze,

Sânii statuii- două obuze,

Ai două mingi când alergi pe bulvare,

Dragă îmi ești, de orice culoare.

Lasă păcatul să plângă, să râdă,

Viața e dansul subțire pe sârmă,

Raiul ne-așteaptă, livezile sale,

Geamăt de trupuri iubindu-se goale.

BORIS MARIAN