A nu fi vulnerabil A nu fi vulnerabil – să-mbraci o armură de fier, A nu fi vulnerabil - să fii o creatură cu solzi lunecoși, A fi vulnerabil - să te acoperi cu petale, să scrii versuri, Să iubești , să mori în fiecare clipă, Să aștepți când nimic nu este de așteptat, Să nu minți, să fii naiv ca un copil, A nu fi vulnerabil – să-ți ascunzi inima într-o scoică, Să nu mai simți timpul, să fii surd, să o duci bine, Când iubesc, nu există nimic și nimeni între noi doi, Orice condiție prealabilă, orice intruziune distruge cel mai gingaș sentiment, nu te-ai gândit? E liniște ca-ntru-n mormânt de ceară, Iubita nu mai scrie, nu vorbește, De parcă m-am născut întâia oară, Fără părinți, într-un afund de peșteri. Absența nu se tulbură, -i totală, Emoțiile se-nregistrează din oficiu, Trec sub arcade, bolți și catedrale, Dorințele lovesc adânc cu biciul. Prietenii-au murit, chiar și dușmanii, Iubitele, probabil, sunt în Cipru Sau Creta, Rhodos, Lesbos, nimfomane Trmit mesaje zilnice, cu cifru. BORIS MARIAN