Elegii androide
1. Ultima iubire a lui Casanova
Ce-i de făcut acum, iubito?
Cuvintele s-au spus de mult,
parcă trecute printr-o sită,
iar noi vom exersa un cult..
Rărite-s pajiștile toate,
din flori în fructe, fruct căzut,
de mânecă mă trage moartea,
iar tu ești mută, eu sunt surd.
Boemia, cantonul ultim,
lumina scade, trupul greu,
ne înconjoară, negri, lupii
și totuși te gândesc mereu.
Ești, poate, ultima chemare
ce nu mai vine, dar mai sper,
iubirile se desfășoară,
aștept și tremur și mi-e ger.
2. Valsul florilor de toamnă
Îți vei aduce aminte, toamnă,
de valsul florilor târzii,
noi ne plimbam la braț, mai știi,
eu eram foc, tu erai calmă,
vorbeai de pace, împăcare,
iar florile se înclinau,
splendoare, amanții din Bilbao
se vor topi într-o culoare,
Oceanul, noaptea, valsul toamnei,
există flori care nu mor,
poate-am iubit de multe ori,
dar valsu-acesta mă condamnă.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu