Aproapelui Valjean
Începi ca Jean Valjean o nouă viață,
Un fost ocnaș, primar și grădinar,
Ești ultimul dintre oameni, o paiață,
Te bucuri când se râde-n jur , amar.
Privești deșertăciunea lumii,
N-aștepți nici laude, nici înjurături,
Ti-ajunge zâmbetul, e începutul glumei,
Preferi să fii naiv, decât să furi.
N-ai învățat că furtul e din Rai,
Minciuna este singura salvare,
O, biet Valjean, de nu te mai nășteai,
Noi am fi fost cu totul fiare.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu