Balada mea din închisoarea-nchipuită
Balada mea din închisoarea-nchipuită
E biblioteca plină cu gândaci,
Îți cade părul, mintea, în oglindă
Apre chipul, dealul cu araci,
Au ochelarii forme prea bovine,
Iar degetul se-aseamănă c-un far,
Aici numai neonul dă lumină,
Pe coridor stă Paracelsus c-un amnar.
Iar tu apari, cu prospețime și-aroganță,
În inimă se răsucește-o clanță,
Ai vrea să o ajuți pe cititoare,
Dar ea vobește pe mobil puțin cam tare,
Se-nvârtejesc privirile și gândul,
Pentr-un sărut ai părăsi Cuvântul.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu