Pământul ca vers în mișcare
Cititorul este un martor la nuntă, la duel,
La asasinat, poesia este o deșteptare la miezul nopții,
Praf și pulbere sunt poeții morți, la numărătoare vii și tu,
Cățelul pământului ne roade pe toți, cu oase cu tot,
Dumnezeu pare uneori o potaie ascultătoare,
Destul ne văicărim, ne speriem, mângâie câinele turbat,
El va muri de mila ta,
apoi du-l la malul mării, îngroapă-l în valuri,
Înțelegi ceva? De vină e câinele.
Poezia este pământul catre îți plânge de milă.
Î nchis într-o cameră , cu călușul la gură,
Eu scriu, voi nu ați vrut să mă luați cu voi,
Ați plecat să spargeți o bancă,
Pentru mine totul este clar,
oamenii zac la pământ, tremură,
Pistolul tremură în mnâna jefuitorului,
Este un pistol făcut din piese de teatru.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu