A ierta un ascensor
În ascensorul acesta, mascaveru,
Lămurit, aha, arătând spre Noel,
Cum vă mai distrați, domnule Uranus?
Merci, bien, M. Jupiter.
Pleacă. Ce-i treaba dumitale, întreabă
O cale ferată. Mă iertați. Credeam că dacă-mi dați voie.
Măi, tu parcă ești eugeniu ionescu, bre, Brel,
Cel cu șervețel și un cântecel.
O, e foarte simplu, înfig un cui în pământ și nu mai cad
În Univers. Îmi țin respirația.
Ați avut un tată? Dar o mamă? Dar un cucui, acolo,
știți Dvs. Numai puțin, vă rog să mă aștteptați.
Cortina cade. Ascensorul cade. Îl iert.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu