Bâlciul 2

 

Cerul a coborât, dar nu ne bucurăm,

Veninul și dragostea se amestecă bine în pahar și se scutură,

Mă pierd și eu în respirări și vise, dar vine  unul

și mă ia de guler, ce faci, lepră, îți sparg dinții ,

niciodată  nu voi fi lebădă, ce păcat,

nu vând pielea minotaurului din pădure, niciodată,

deși mă cheamă uneori Theseu la o masă,

inexistența timpului  o demonstrează orice copil,

ultima realitate este cea  care trece prin oglindă

exact ca Alice,  dincolo începe joaca,

uneori  o arătare vine, râde mefistofelic și zice,

scrie, băiatule, că tot degeaba, dar scrie,

altfel mori,  îți spun eu, Lucifer – Voland.

Deghizat în paznic de Rai, tot el îmi  face corecturile.

Asta ne mai lipsea. Să vină Svejk să râdă și de armată.

Marx era bulimic, dar iubea o guvernantă.

Guvernanta a scris manifestul cu pricina,

Să se răzbune pentru copilul din flori dăruit

 De savantul tuturor timpurilor.