Un crin

 

Un crin creștea din gura unui mort,

Nici crinul și nici mortul n-aveau vină,

Puteai să râzi, la depărtări nu era cort,

Iar cineva se-mbată cu lumină.

Căutând o seră, am dat de un os,

Osul vorbea cu voce de arhanghel,

dar înjura, era un ticălos,

am aruncat și osul  cu sparanghel.

Am capul spart din Primul Mondial,

Fâșii  mai gri, mai albe  îmi atârnă,

Unde te-mpingi, îmi strigă-un animal,

Istoria-i mereu o fată  cârnă.