Diptic

 

Eu birui moartea și o chem mereu,

Mă lupt cu ea, cum lupți cu o femeie,

mi-e martor însuși Dumnezeu

 că nu mă tem de-mbrățișarea Geei.

Dar mi-e urâtă orice boală, ca și norii

Ce-ntunecă nedrept un cer senin,

Precum prietenul pervers sau vânătorii

Care împușcă mierla în mălini.

Eu recunosc că viața-i labirint,

Noi rătăcim și unii n-or să iasă,

Curajul și cuvintele ne mint,

Poate-n tăcere viața-i mai frumoasă.

 

 

Să fii un miel, îți merge bine,

Vei fi ori jertfă ori te schimbi în leu,

Ard globuri albe, suflete de zmeu,

Să fii un pin ce arde în cămine.

Pe doamne să le muști de  sâni,

Cu dinții tăi de miel pervers și sans reproche,

Lunaticii scriu versuri, fură pâini,

Se uită Dumnezeu cu ochi apoși.

A tresărit și fiara, când și când

Aruncă blana  mielul, urlă-n ceruri,

Eu te iubesc , femeie, mai plângând

Ori sfâșiindu-te ori dăruindu-ți giuvaeruri.

 

BORIS MARIAN