Drumeții  veseli

 

Erau cinci drumeți, al șaselea era mortul.

Mergeau spre străvechiul oraș Rochester.

Mai era o femeie, sora lui Max.

Max ținea un satâr în mâna stângă,

Urmărind gâtul sorei sale.

Mai era o statuetă  goală, absolut goală.

Închideți ochii, dați-vă mâinile, spuse

Primul drumeț. Au, spuse al doilea.

Mi-a luat mâna, spuse al treilea.

Și așa mai departe.

O piatră palidă le stătea în drum.

O piatră bătută de istorie.

Mă simțeam lângă ei ca un abur.

Priveam cu toții înmormântarea.

Mi-au luat viața, spuse mortul.

De teamă, am luat și eu o femeie în brațe.

Mortului îi luceau ochii.

…………………………………………………

Să-ți stăpânești visele, să le comanzi,

Ca pe un meniu la restaurant.

Și totuși să nu-ți fie mult mai ușor,

Pe pânză e cerul, în spate, un nor ,

Astupă-ți urechile, un tunet auzi,

De parc-ar striga milioane de surzi,

șotronu-i șotron, dar încearcă de poți

să-l joci onorabil cu cei de doi coți.

Să nu-ți fie teamă, e singurul mod

De-a nu căpăta complexul  Irod.