Precum un fluviu

 

Eu trec pe lângă stânci și pietre mai mărunte,

Sunt nume de oameni sau doar ecou din munte,

Mă simt precum un fluviu ce curge-n legea sa,

Eu știu că fără fluviu nimic măreț n-ar  sta.

Mai cad și vreascuri, trunchiuri mâncate de viermi albi,

Le port cu-ngăduință, eu le scufund, le scald,

Dar trupul unei fete  în curgerea spre văi,

m-ar face să-ntorc cursul spre viață , înapoi.

Viața oricărui fluviu de la izvor pornind,

Cu dragoste se naște, în ocean murind.