Nec plus ultra

 

Țin în mână hățurile propriei ființe,

Nu mă port cu mănuși cu mine însumi,

Ca o torță mi-e Cuvântul, noli me tangere.

Nu-s Adonis, nici Esop, sunt cumsecade,

Nu aduc elogii gratuite, nici nu trag pe sfoară

Nici pe mine.

Împreună  merg cu mine însumi,

Uneori mă lupt cu mine,

Niciodată nu câștig, dar nici nu pierd,

Moștenire las doar scrisuri, scrisuri,

Vântul le-o purta  spre alte țărmuri,

știu că atârnăm cu toți de-o ață,

dracu” știe cât o să mai țină.

Trece greu doar timpul neiubirii,

Sorb cuvintele ce le aud în vise,

Mă primiți cum sunt sau nu e bine

Să întreb?  Mai știi, doar El mă știe.

BORIS MARIAN