Poemele  divergente ale lui Nemo

 

Moto – Iubesc oamenii, lăsând deoparte ticăloșia omenească

1.

Lumea rânjește precum o lună,

Am doi prieteni, Caisă și Prună

Umblă ca rața râsul  în lume,

Viermele fuge scăldat în spume,

Numai dovleacul nu are treabă,

El doar se umflă , dar nu întreabă,

Ciocul de pui harnic se-nfige,

Umblă piticii pe catalige,

Porcul e bun doar după moarte,

Lumea , cu grijă-n bucăți îl  împarte,

Zboară țânțarul trufaș, flămând,

Nu știe teama de boli , de mormânt,

Strâmbă-se lumea, precum maimuța,

Noi cu speranța din cer  ne dăm huța.

2.

Din norii de purpură,

Sângele proaspăt,

Tâmplele ating coapsele nopții,

Un vaier, undeva se naște un copil,

Ochii bufniței împușcă  trei stele,

Îngeri suspină a neputință,

Prăbușit, sihastrul se roagă,

Luna – văduvă rece,  calculată,

Mâinile mele te caută, iubito,

Te găsesc, te frământă,

Sângeroasa vânătoare  începe.

BORIS MARIAN