Porniți înainte, tovarăși  und Parteigenossen

 

 

Unii au pornit spre un viitor luminos,

Dincolo de gardul cimitirului,

Alții au fost incinerați

La ordinul generalului,

Poetul simte mirosul abisului

La marginea scrisului,

Acolo s-au mutat bunicii, nepoții,

Căldura laptelui mamei

 rămâne în inima copilului,

rufele celor uciși nu se mai spală niciodată,

a murit un copil cu privirea albastră,

dar Daniel a ieșit din groapa cu lei,

an de an capul meu se înclină tot mai adânc,

mii de lumânări, puzderii ca stelele,

istoria este uneori ca o barcă

legănată pe ape sângerii,

un om , ca un abur , străbate

luminișul, copacii mocnesc,

corbii orbi sorb marea,

poate că există și o altă cale.

BORIS MARIAN