Prăzi 

 

 

 

Să fiu  condamnat, închis, gonit,

să fiu ucis prin calomnie,

să flămânzesc ca un falit,

 dar nu mă lipsi, Doamne,

 de poezie,

să bolesc în parcuri,

 pe străzi, să fiu uitat de iubire, de ură,

 dar să păstrez acele prăzi

 pe care nu le-am luat din natură

Ce spun conducătorii?

 Mă doare undeva.

 Din Evul Mediu mă doare.

Vorba  cârciumarului din Bellevue – do ut res.

Conducătorii sunt rapizi,

 scutierii se mişcă mai greu.

 Don Juan lipseşte de la apel.

  E la infermelie.

  Are infecţie  luetică.

Trece.

 Don Juan trece.

 Doamne, nu mă-nvăţa ce-i ura,

 nu-mi lăsa sufletul să plece

 ca un lup în lume,

unde e fratele meu, Cain? 

E lângă tine, lângă tine,

 îmi spune Domnul,

 acum este momentul răzbunării.

 Eu tac, se uită lung la mine Cain,

 el plânge .ori îşi tăinuieşte gândul?

 O, Doamne, nu mă pune la-ncercare,

 dă-mi-l pe Cain înapoi, ca-n vremuri bune.

 Priveşte Cain şi se roagă-ncet cu mine.

Cândva creşteam viermi de mătase,

 îi priveam cum alunecă  unul peste altul,

 ca nişte degete tăiate

 care se mişcă autonom,

 păstrând totuşi dorinţa

de a apuca, de a lua.

 Muşcau cu sete din frunza de dud,

verde, strălucitoare.

 Iar mătasea lor are ceva din lumina stelară.

Cine este în epicentru cade primul,

 cei de la margine se uită, dau din picioare

 să n-alunece-n groapă,

 cine se află în epicentru

 va striga din adâncuri,

 de ce, Doamne, de ce  eu sunt alesul?

 De ce, Doamne, de ce?

Bucuria de a te trezi la miezul nopţii,

 în miez de zi, de a scrie versuri

 pe care nu le citeşte  nici orbul

 cu sensibilitatea în deşte,

sihastru nu sunt, nici sfânt, poate nebun,

raiul e doar o coală de hârtie,

vor înflori în curând grădinile-n cer,

 morţii blânzi din pământ.

Rolul meu este de a mă interpreta pe mine,

 după lectura Comediei Divine,

eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu,

uneori se  amestecă şi Dumnezeu,

dar, din nefericire, spectacolul este mereu întrerupt

 de exclamaţiile unui surd,

 poate că eu nu înţeleg surzenia lui,

 poate că-i darul Demiurgului.

 

                                         BORIS MARIAN