Cântec pentru ziua de mîine
Un pahar se sparge, aminteşte de copilărie,
Peste drum atârnă o eşarfă neagră,
Luminile ard priveghind luna
Sau sufletul unui vecin ce coboară,
Şarpele dormitează în junglă,
Aici umblă şoarecii, şorecarii,
Fumul rău de ţigară îmi umple gura,
Eşarfa de peste drum mă absoarbe,
De când nu mai sunt tânăr, Doamne,
De o noapte sau poate de o mie de ani?
Inţelepciunea nu se apropie, doarme,
N-o treziţi, închideţi bătrânul pian
Boris Marian
Pleiade
Pleiade
Despre Pleiade, draga mea, s-a scris,
Nu te gândi la poetaştrii din Paris,
Îi spunem noi, probabil, mai frumos,
Cloşca de are pui, roi luminos,
De câte ori priveam şi număram,
O sărutare îţi furam şi îţi dădeam,
O sută douăzeci de sărutări,
Până când zorii se trezeau în zări,
Iar Taurul tot nemişcat era,
Pe unde eşti, îţi aminteşti, iubita mea?
Boris Marian
Despre Pleiade, draga mea, s-a scris,
Nu te gândi la poetaştrii din Paris,
Îi spunem noi, probabil, mai frumos,
Cloşca de are pui, roi luminos,
De câte ori priveam şi număram,
O sărutare îţi furam şi îţi dădeam,
O sută douăzeci de sărutări,
Până când zorii se trezeau în zări,
Iar Taurul tot nemişcat era,
Pe unde eşti, îţi aminteşti, iubita mea?
Boris Marian
Alte poeme
Veșnicul profesor
Trecând pe lângă un zid,
O pasăre i-a căzut la picioare,
Profesorul nu a rostit
Cuvinte ce pot să omoare,
Paralel cu zidul s-au dus
Pașii lui de om cumsecade,
Părea un Ulise sedus
De propiile lui Ulisiade,
Părea un Matusalem
Inaintând prin moarte și vremi.
Profesorul nemuritor
A venit pentru mine ceasul cel bun,
Un semnal și-am pornit ca un tren cu cărbuni,
m-așteptați, n-am să vin decât foarte târziu,
v-am iubit și mai cum, dar un timp n-am să fiu,
poate-am luat pentru drum combustibil prea mult,
mă consum în ridicul, zadarnic tumult,
mă doriți ca pe-o flacără blândă veghind
un viitor mulțumit, ochiul meu suferind.
Psalm
De câte ori mi-am renegat ființa,
mi-am revăzut copilăria-n vis,
executat de propriile cuvinte,
sufletul meu zbura în Paradis
Ti-am respectat întotdeauna existența,
Doamne de ce-ai tăcut mereu?
Păcatele mi le privești cu-ngăduință,
Păgânilor le lași un zeu și-un eu
Iar versul Tu mi-l pui să spună
Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea,
În timp ce buha nopții îmi șoptește
„Joci pân-la capăt ori nu mai juca”.
Poem pentru Madeleine
S-au golit nopțile toate,
Cufere cu galbeni , sparte,
Se mai văd urmele dinților în pernă,
Craterul viselor, pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, șerpi leneși, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate, mai crede,
Cine nu, se întoarce cu fața
La perete, în geamăt. Și-ngheață.
Boris Marian
Trecând pe lângă un zid,
O pasăre i-a căzut la picioare,
Profesorul nu a rostit
Cuvinte ce pot să omoare,
Paralel cu zidul s-au dus
Pașii lui de om cumsecade,
Părea un Ulise sedus
De propiile lui Ulisiade,
Părea un Matusalem
Inaintând prin moarte și vremi.
Profesorul nemuritor
A venit pentru mine ceasul cel bun,
Un semnal și-am pornit ca un tren cu cărbuni,
m-așteptați, n-am să vin decât foarte târziu,
v-am iubit și mai cum, dar un timp n-am să fiu,
poate-am luat pentru drum combustibil prea mult,
mă consum în ridicul, zadarnic tumult,
mă doriți ca pe-o flacără blândă veghind
un viitor mulțumit, ochiul meu suferind.
Psalm
De câte ori mi-am renegat ființa,
mi-am revăzut copilăria-n vis,
executat de propriile cuvinte,
sufletul meu zbura în Paradis
Ti-am respectat întotdeauna existența,
Doamne de ce-ai tăcut mereu?
Păcatele mi le privești cu-ngăduință,
Păgânilor le lași un zeu și-un eu
Iar versul Tu mi-l pui să spună
Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea,
În timp ce buha nopții îmi șoptește
„Joci pân-la capăt ori nu mai juca”.
Poem pentru Madeleine
S-au golit nopțile toate,
Cufere cu galbeni , sparte,
Se mai văd urmele dinților în pernă,
Craterul viselor, pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, șerpi leneși, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate, mai crede,
Cine nu, se întoarce cu fața
La perete, în geamăt. Și-ngheață.
Boris Marian
Voi, cimitire
Voi, cimitire
Eu printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oamenii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri albi-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Eu printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oamenii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri albi-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Israel
Israel
In Israel s-au mutat bunicii, nepoții,
Rădăuții, Adjudul, plânsetul roții,
Piatra Neamț, Botoșanii, petuni și molizi
Zmeurp, mure, fagii candizi,
Tălăngile vacilor, caimacul cel gros,
Câini ciobănești, mărfare cu țipăt spăimos,
Țigări de cincizeci de bani pachetul,
Anii de după război, alfabetul,
Acolo, în Israel miroase a portocale,
A cedru, a jasmin și migdale,
Acolo este un colț de stradă,
O umbră șoptind, o dovadă
Că bunicii uciși odinioară
Își poată sufletul pur ca o floare.
Boris Marian
In Israel s-au mutat bunicii, nepoții,
Rădăuții, Adjudul, plânsetul roții,
Piatra Neamț, Botoșanii, petuni și molizi
Zmeurp, mure, fagii candizi,
Tălăngile vacilor, caimacul cel gros,
Câini ciobănești, mărfare cu țipăt spăimos,
Țigări de cincizeci de bani pachetul,
Anii de după război, alfabetul,
Acolo, în Israel miroase a portocale,
A cedru, a jasmin și migdale,
Acolo este un colț de stradă,
O umbră șoptind, o dovadă
Că bunicii uciși odinioară
Își poată sufletul pur ca o floare.
Boris Marian
Curcubeu nou
Curcubeu nou
Curcubeu este tot ce privim fericiţi,
Cenuşiul – culoarea morţii, meniţi
Suntem morţii, dar nu renunţăm,
Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi
Puterea de a nu fi nicicând disperat,
Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat
Cu cei care vor să gândesc ca şi ei,
Din noi, curcubeule, culorile iei.
Boris Marian
Curcubeu este tot ce privim fericiţi,
Cenuşiul – culoarea morţii, meniţi
Suntem morţii, dar nu renunţăm,
Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi
Puterea de a nu fi nicicând disperat,
Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat
Cu cei care vor să gândesc ca şi ei,
Din noi, curcubeule, culorile iei.
Boris Marian
Rupestră
Rupestră
Iei prea în serios problemele,
Îmi spune profesorul, genele
Sunt mai importante, fii sobru
Cum sunt surdul şi orbul,
Rămâi în urmă, ascultă
Cum trec cuvintele ca nişte vulturi,
Cum trece iubirea liberă în cuvinte,
Rămâi în urmă şi priveşte –nainte,
Ia seama la sunetele muzicale
Împreunate-n corale,
Doamne, ce durere străbate
Trupul acestei lumi deşelate,
Vorbeam la telefon de o oră,
În pâlnie se aciuise o gânganie carnivoră,
Care ne rodea încet creierii, amintirea,
Semănam cu picturile de la Altamira.
Boris Marian
Iei prea în serios problemele,
Îmi spune profesorul, genele
Sunt mai importante, fii sobru
Cum sunt surdul şi orbul,
Rămâi în urmă, ascultă
Cum trec cuvintele ca nişte vulturi,
Cum trece iubirea liberă în cuvinte,
Rămâi în urmă şi priveşte –nainte,
Ia seama la sunetele muzicale
Împreunate-n corale,
Doamne, ce durere străbate
Trupul acestei lumi deşelate,
Vorbeam la telefon de o oră,
În pâlnie se aciuise o gânganie carnivoră,
Care ne rodea încet creierii, amintirea,
Semănam cu picturile de la Altamira.
Boris Marian
La umbra azaleei
La umbra azaleei
La umbra azaleei ce ne împurpura
Arcadele verandei, la nori priveam, ne lua
Un dor peste oceane, sprfe munţii nalţi, Caucaz,
Tam-tamul însoţeşte ciudatul nostru dans,
Cu aburii din trestii urcam, din Nilul cald
Eram noi, oare, pruncii porniţi către alt vad?
Zburau spre văi largi vulturice prevestesc oroi,
La umbra azaleei, în visul unei flori.
BORIS MARIAN
La umbra azaleei ce ne împurpura
Arcadele verandei, la nori priveam, ne lua
Un dor peste oceane, sprfe munţii nalţi, Caucaz,
Tam-tamul însoţeşte ciudatul nostru dans,
Cu aburii din trestii urcam, din Nilul cald
Eram noi, oare, pruncii porniţi către alt vad?
Zburau spre văi largi vulturice prevestesc oroi,
La umbra azaleei, în visul unei flori.
BORIS MARIAN
Cântec de iubire
Cântec de iubire
Am mângâiat părul străinei,
Ştiam, nimic nu-mi aparţine
În afara acestor degete, acestui poem
Şi a toamnei roşii din care bem.
Păsările au trecut ca nişte gloanţe,
Au perforat o bandă-ngustă de romanţe,
Numai părul iubitei mele necunoscute
Imi stă în palmă, ca un stol de păsări mute.
Cine a venit cu doru-acesta-ntre fiinţe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prinţe,
S-a spart în cioburi cerul, în lumini, pământul
Şi umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN
Am mângâiat părul străinei,
Ştiam, nimic nu-mi aparţine
În afara acestor degete, acestui poem
Şi a toamnei roşii din care bem.
Păsările au trecut ca nişte gloanţe,
Au perforat o bandă-ngustă de romanţe,
Numai părul iubitei mele necunoscute
Imi stă în palmă, ca un stol de păsări mute.
Cine a venit cu doru-acesta-ntre fiinţe?
Răspunde-mi tu, Exupery, răspunde-mi, prinţe,
S-a spart în cioburi cerul, în lumini, pământul
Şi umblă-n trupul meu, alt trup, vânându-l.
BORIS MARIAN
Andromeda
Iubirea pentru Andromeda
Citeam cândva o pevestire
Despre o galactică iubire
In nebuloasa Andromedă
Eram elev, erai elevă,
Priveam cum strălucea intens,
Cu ce viteză, un nonsens
Să se unească oare ea
Cu lumea noastră, bună, rea?
O dragoste ce s-o-mplini
Peste-un miliard de ani, mai ştii?
BORIS MARIAN
Citeam cândva o pevestire
Despre o galactică iubire
In nebuloasa Andromedă
Eram elev, erai elevă,
Priveam cum strălucea intens,
Cu ce viteză, un nonsens
Să se unească oare ea
Cu lumea noastră, bună, rea?
O dragoste ce s-o-mplini
Peste-un miliard de ani, mai ştii?
BORIS MARIAN
Auto-da-fe
Cuvânt despre auto-da-fe
De la margine se vede mai bine,
Spuse profesorul,
Când eşti la mijloc, te vezi doar pe tine,
Spuse profesorul,
Intr-adevăr el era la marginea amfiteatrului,
La catedră,
Dar privit din afară părea că se aflî în centru,
Dar privit din afară părea că e Pentru
Autodisecţie, autodidacticticism, auto-de-fe,
Profesorul ne vorbea, dar părea că nu e.
BORIS MARIAN
De la margine se vede mai bine,
Spuse profesorul,
Când eşti la mijloc, te vezi doar pe tine,
Spuse profesorul,
Intr-adevăr el era la marginea amfiteatrului,
La catedră,
Dar privit din afară părea că se aflî în centru,
Dar privit din afară părea că e Pentru
Autodisecţie, autodidacticticism, auto-de-fe,
Profesorul ne vorbea, dar părea că nu e.
BORIS MARIAN
Cerc
CERC
Plăcerea gâștii de a jumuli un om,
Crimele făptuite în somn
Spriala nopții desfășurată de soare
Lumea este o scrumbie atârnată de o sfoară,
Cică niște cronicari ar fi spus
Că absurdul de mult a apus,
Dar, veseli cronicari, triști cronicari,
Dumnezeu este un mare circar,
Totul se învârtește-ntr-un cerc,
Din Johannesburg până-n Koenigsberg.
Boris Marian
Plăcerea gâștii de a jumuli un om,
Crimele făptuite în somn
Spriala nopții desfășurată de soare
Lumea este o scrumbie atârnată de o sfoară,
Cică niște cronicari ar fi spus
Că absurdul de mult a apus,
Dar, veseli cronicari, triști cronicari,
Dumnezeu este un mare circar,
Totul se învârtește-ntr-un cerc,
Din Johannesburg până-n Koenigsberg.
Boris Marian
Poetul spunea
In memoriam Constantin Virgil Bănescu
Poetul spunea, ce spunea el?
Azi noapte el s-a dus să se plimbe
Prin Calea Lactee,
Ești prea tânăr, i-am spus,
El a murmurat ceva, o formulă,
Nu știam că era cabalist,
E drept că ultimul timp purta pe cap mereu
O pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi.
Dar ziua nașterii? Nu mi-a răspuns,
A fugit de la locul faptei,
Pentru prima oară l-am zărit zâmbind,
Un zâmbet frumos, luminos,
Apoi m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână,
Era tot ce rămăsese din el,
A râs, dar eu nu-l mai auzeam,
Mă acoperise o lacrimă.
Boris Marian
13 august 2009
Poetul spunea, ce spunea el?
Azi noapte el s-a dus să se plimbe
Prin Calea Lactee,
Ești prea tânăr, i-am spus,
El a murmurat ceva, o formulă,
Nu știam că era cabalist,
E drept că ultimul timp purta pe cap mereu
O pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi.
Dar ziua nașterii? Nu mi-a răspuns,
A fugit de la locul faptei,
Pentru prima oară l-am zărit zâmbind,
Un zâmbet frumos, luminos,
Apoi m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână,
Era tot ce rămăsese din el,
A râs, dar eu nu-l mai auzeam,
Mă acoperise o lacrimă.
Boris Marian
13 august 2009
Anestezie
Haosul e ordinea maximă, dragostea-i Deus ex machina, doar adevărul se plimbă cu o minciună sub limbă, arta e drogul prin care omul se simte mai mare, unde începe clonarea? Lasă, amice-ntrebarea jos, la portar, nu e locul să pui întrebări, tu fă jocul celor ce sunt cu biştarii, drumul vieţii e oare prea încurcat, pune capăt, are sicriul şi lacăt, să nu poţi ieşi de acolo, vorbeşte cu Marco Polo, cu Sancho Panza, la cină poţi vorbi în latină, drumul e plin de iluzii, ca un trup de contuzii după o bătălie de care nimeni nu ştie, oiştea şi cu Pendulul nu le găseşti, Honolulul este ce este, ca visul , nu ai să fii tu Trimisul, nu ai faţă de Christ, oarecum eşti proscris, dar viaţa aceea, de-apoi ne va găsi pe-amândoi, aste e poezia, lacrima, anestezia.
Rada
Departe
Departe este Rada,
Departe, în Apus,
Ea inima mea slabă
Din pieptul slab mi-a smuls,
Ea s-a jucat, ah, jocul,
Ce crud a fost, murind,
Eu am să spun chiar totul
Ce pot, eu intreprind,
Că am iubit-o dulce,
Apoi am fost sedus
De o fiică de arhiduce
Din ambientul rus,
Apoi, mereu cu alta,
Astfel ajuns-am azi
Când Rada nu e Rada,
Adânc eu dorm sub brazi.
Boris Marian
,
Departe este Rada,
Departe, în Apus,
Ea inima mea slabă
Din pieptul slab mi-a smuls,
Ea s-a jucat, ah, jocul,
Ce crud a fost, murind,
Eu am să spun chiar totul
Ce pot, eu intreprind,
Că am iubit-o dulce,
Apoi am fost sedus
De o fiică de arhiduce
Din ambientul rus,
Apoi, mereu cu alta,
Astfel ajuns-am azi
Când Rada nu e Rada,
Adânc eu dorm sub brazi.
Boris Marian
,
Galileu
Calea Lactee
Laptele galactic pare-n sens socratic
Un fel de cucută pentru o lume mută
Cale pentru Robi
Lapte pentru orbi
Stele mii, micele,
Lacrimile mele
Sateliţii galileeni
Galileu, o, Galileu,
Nu ţi-a fost uşor, nici greu,
Să găseşti departe-n cer
Lunile lui Jupiter
Una-i Io, vită-n spume,
Fugărită-n altă lume,
Alta-i Europa noastră,
Nici deşteaptă, nici prea proastă,
Iar Callisto cea frumoasă,
Ca ursoaică e cam grasă,
Numai Ganimed vicleanul,
Rotunjel e băietanul,
Il serveşte sus, în cer,
Cu vin bun pe Jupiter,
Galileu ar bea un strop,
Dar nu-l vede-n telescop.
Ocultaţie
Nu este vorba de forţe oculte
De care nu mai stă nimeni s-asculte,
E vorba că şi Luna uneori
Poate ascunde-n spate doi-trei sori.
Galileo Galilei
Te aud murmurând
De ani patru sute
Eppur si muove
Dar cine te-aude?
Nici astăzi stupizii
Nu simt mişcarea
Se crede prostia
Nemuritoare
In centrul stelar
Care nici nu există
Mereu se iţeşte
Obscură şi tristă
Mediocritatea,
Mereu ca o cobe,
Iar eu te citez,
Eppur si muove.
BORIS MARIAN
Laptele galactic pare-n sens socratic
Un fel de cucută pentru o lume mută
Cale pentru Robi
Lapte pentru orbi
Stele mii, micele,
Lacrimile mele
Sateliţii galileeni
Galileu, o, Galileu,
Nu ţi-a fost uşor, nici greu,
Să găseşti departe-n cer
Lunile lui Jupiter
Una-i Io, vită-n spume,
Fugărită-n altă lume,
Alta-i Europa noastră,
Nici deşteaptă, nici prea proastă,
Iar Callisto cea frumoasă,
Ca ursoaică e cam grasă,
Numai Ganimed vicleanul,
Rotunjel e băietanul,
Il serveşte sus, în cer,
Cu vin bun pe Jupiter,
Galileu ar bea un strop,
Dar nu-l vede-n telescop.
Ocultaţie
Nu este vorba de forţe oculte
De care nu mai stă nimeni s-asculte,
E vorba că şi Luna uneori
Poate ascunde-n spate doi-trei sori.
Galileo Galilei
Te aud murmurând
De ani patru sute
Eppur si muove
Dar cine te-aude?
Nici astăzi stupizii
Nu simt mişcarea
Se crede prostia
Nemuritoare
In centrul stelar
Care nici nu există
Mereu se iţeşte
Obscură şi tristă
Mediocritatea,
Mereu ca o cobe,
Iar eu te citez,
Eppur si muove.
BORIS MARIAN
balada lupului
Balada lupului
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
Babi Yar
Babi Iar
E.Evtușenko
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimâvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
E.Evtușenko
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimâvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
Adesea
Adesea
Adesea, printre ore solitare,
Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
Iar Herr Professor ne preda latina.
Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
Si ascultam balada lui Manole,
Departe de sofisme și de mode,
Miorița, Alimoș și Gruia
și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur.
P:S: Minunescu era, în epocă, o referire la Eminescu, a nu se confunda cu Minulescu, cum ar crede unii puși pe corecturi.
Adolescentul
Ziua-i masivă, albă și rece
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Intr-o oglindă ca ochiul de pește
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita , subțire și naltă
Este. Iar eu sunt în lumea cealaltă.
Boris Marian
Adesea, printre ore solitare,
Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
Iar Herr Professor ne preda latina.
Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
Si ascultam balada lui Manole,
Departe de sofisme și de mode,
Miorița, Alimoș și Gruia
și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur.
P:S: Minunescu era, în epocă, o referire la Eminescu, a nu se confunda cu Minulescu, cum ar crede unii puși pe corecturi.
Adolescentul
Ziua-i masivă, albă și rece
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Intr-o oglindă ca ochiul de pește
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita , subțire și naltă
Este. Iar eu sunt în lumea cealaltă.
Boris Marian
De iubire
De iubire
Stăm, iubito, foarte aproape,
Ne privim în ochi, vedem
Intr-un clar rece, de ape
Ce vom fi și ce suntem.
Fericiți poate că suntem,
Astfel noi nu vom mai fi,
Mă întrebi, clipind din pleoape,
„Tu de unde poți să știi?”
Știu, iubito, am o vârstă
Cam de șapte mii de ani,
De iubirea noastră, frustă
Scrie-n oricare roman,
Tragedii cu Juliette
Sau cu Dalila, Samson,
Dar iubita nu mă crede,
Și îmi spune – „ Nu ești om”.
Boris Marian
Stăm, iubito, foarte aproape,
Ne privim în ochi, vedem
Intr-un clar rece, de ape
Ce vom fi și ce suntem.
Fericiți poate că suntem,
Astfel noi nu vom mai fi,
Mă întrebi, clipind din pleoape,
„Tu de unde poți să știi?”
Știu, iubito, am o vârstă
Cam de șapte mii de ani,
De iubirea noastră, frustă
Scrie-n oricare roman,
Tragedii cu Juliette
Sau cu Dalila, Samson,
Dar iubita nu mă crede,
Și îmi spune – „ Nu ești om”.
Boris Marian
Balada lupului
Balada lupului
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
In memoriam Paul Celan și Florin Mugur
Spune, ce bei lupule?
Lapte negru, omule.
Spune, ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge, spaimă, omule.
Sete mare e-n lumea asta,
Secetă mare în viața noastră,
Atunci, de ce ne mai naștem?
Hai să murim de Paște.
Dar cine să dea răspunsul , oameni buni,
Lupului, focului, ștreangului, glonțului?
Că Dumnezeu, pe unde este,
Tace și țese o altă poveste.
Boris Marian
Țară fără margini
Țară fără margini
Țară fără margini, margini fără zări,
Trăim în paragină, mondializări
Ni se-oferă, scuturi, gripe, marfă,bani,
Soarele, același, mai puțini țărani,
Ciorile anunță vreme de pomeni,
Pentru noi sicrie nu mai este lemn,
Tot mai mari avioane, blocuri de oțel,
S-a schimbat și Domnul, nu mai este El,
Fiecare crede că este al său,
Țară fără margini, secol bun sau rău?
Boris Marian
Țară fără margini, margini fără zări,
Trăim în paragină, mondializări
Ni se-oferă, scuturi, gripe, marfă,bani,
Soarele, același, mai puțini țărani,
Ciorile anunță vreme de pomeni,
Pentru noi sicrie nu mai este lemn,
Tot mai mari avioane, blocuri de oțel,
S-a schimbat și Domnul, nu mai este El,
Fiecare crede că este al său,
Țară fără margini, secol bun sau rău?
Boris Marian
Madona
Madona din strada Mona
Madona trece prin balta rece
Si regimentul - la ora zece,
Madona zice, ei, bărbăței,
De ce sunteți prea cuminței,
Iar regimentul rău se roșește,
Chiar colonelului mustața-i crește,
Madona râde, soldatul plânge,
Bocancul stâng prea tare-l strânge,
Cântă Madona pe strada Mona,
Despre Belial , Baal și Mamona,
Din regiment n-a rămas unul,
Neroditor stă-n baltă tunul.
Boris Marian
Madona trece prin balta rece
Si regimentul - la ora zece,
Madona zice, ei, bărbăței,
De ce sunteți prea cuminței,
Iar regimentul rău se roșește,
Chiar colonelului mustața-i crește,
Madona râde, soldatul plânge,
Bocancul stâng prea tare-l strânge,
Cântă Madona pe strada Mona,
Despre Belial , Baal și Mamona,
Din regiment n-a rămas unul,
Neroditor stă-n baltă tunul.
Boris Marian
Moise
Eu ruguri n-am aprins
Eu ruguri n-am aprins,
Am ars pe rug,
Eu lumânări n-am pus
La căpătâiul unui ev defunct,
Eram o trestie,
Iar frumusețea-n jur
Cu nuferii plutea
Și pruncul Moise
Era în apropierea mea, era.
Boris Marian
Eu ruguri n-am aprins,
Am ars pe rug,
Eu lumânări n-am pus
La căpătâiul unui ev defunct,
Eram o trestie,
Iar frumusețea-n jur
Cu nuferii plutea
Și pruncul Moise
Era în apropierea mea, era.
Boris Marian
Joshua
Joshua Pe drumuri, credincioșii
Pornesc spre Dumnezeu,
Lovesc pământu-n cârje,
Sunt din pământ și eu,
Lovesc parcă în mine,
Iar clopotele, sus,
Vorbesc cu voce joasă
De mine, de Isus,
Eu sunt evreul Joshua,
M-ați înălțat, crezând
Că eu vă dau iertarea,
Dar nu eu sunt Cuvânt,
Sunt ca și voi, priviți-L
Pe Domnul mustrător,
Cereți la El iertarea
Trădând de atâtea ori.
Boris Marian
Pornesc spre Dumnezeu,
Lovesc pământu-n cârje,
Sunt din pământ și eu,
Lovesc parcă în mine,
Iar clopotele, sus,
Vorbesc cu voce joasă
De mine, de Isus,
Eu sunt evreul Joshua,
M-ați înălțat, crezând
Că eu vă dau iertarea,
Dar nu eu sunt Cuvânt,
Sunt ca și voi, priviți-L
Pe Domnul mustrător,
Cereți la El iertarea
Trădând de atâtea ori.
Boris Marian
Cimitire
Voi, cimitire
Voi, cimitire, printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oameni vii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunicul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri roși-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Voi, cimitire, printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oameni vii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunicul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri roși-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Sinagoga
Sinagoga
Lovită de vremuri, cu vechi amintiri,
Ea stă în picioare, pieiră oștiri,
Ea stă în picioare, cu Tablele ei,
Tablele Legii pentru evrei,
La fel pentru lumea din jur, peste mări,
De intri, tavanul albastrei mirări
Cu stele, tăcerea te-nvăluie blând,
Evreii plecară, lăcașul- Cuvânt
Ce stă în picioare la vremuri de foc,
Evreii plecară, dar ea stă pe loc,
Grăiește-ntr-o limbă ce are-nțeles,
Baruh Ata , Adonai, veșnic crez,
Shema Israel, Am Israel Hai,
Rămâi ca-n vechime, vei fi cum erai.
Boris Marian
Lovită de vremuri, cu vechi amintiri,
Ea stă în picioare, pieiră oștiri,
Ea stă în picioare, cu Tablele ei,
Tablele Legii pentru evrei,
La fel pentru lumea din jur, peste mări,
De intri, tavanul albastrei mirări
Cu stele, tăcerea te-nvăluie blând,
Evreii plecară, lăcașul- Cuvânt
Ce stă în picioare la vremuri de foc,
Evreii plecară, dar ea stă pe loc,
Grăiește-ntr-o limbă ce are-nțeles,
Baruh Ata , Adonai, veșnic crez,
Shema Israel, Am Israel Hai,
Rămâi ca-n vechime, vei fi cum erai.
Boris Marian
Scrisoare mamei
Scrisoare mamei de Serghei Esenin
Tu trăiești, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc și eu și mâna ți-o sărut,
Fie ca lumina serii, blândă
Să cuprindă casa ta de lut.
Mi s-a spus că tu, de supărare
Si de dorul meu abia mai mergi
Că adesea ieși la drum, în zare
Tu mă cauți, în cojocul tău cel vechi
Iar în pragul serii ai coșmaruri,
Ți se pare că mă vezi ucis
Că-ntr-o ceartă fără de-o pricină
Cineva cuțitul mi l-a-nfipt.
Liniștește-te, iubita mea măicuță,
Este-nchipuirea ta, nu sunt
Stâlpul crâșmei, n-am să mor, vezi bine
Chipul tău să nu-l mai fi văzut.
Sunt la fel de tandru ca-nainte
Si visez mereu același vis,
Să mă-ntorc din plin vârtejul vieții
In căsuța noastră din chirpici.
Eu mă voi întoarce-n primăvară
Când copacii vor da floare, măru-nalt
Insă tu să nu mă scoli ca altă dată
Mi-amintesc de așternutul cald.
Nu trezi în mine tot ce doarme,
Nu trezi nici visele ce-au fost,
Am pierdut prea multe dintr-o dată,
Nu mai știu ce are, n-are rost.
Nu mă învăța ce-i rugăciunea,
Nu mă mai întorc la tot ce-i vechi,
Numai tu mi-ești sprijin și speranță,
Numai tu, lumina din povești.
Lasă teama, grijile, ai pace,
Iar de mine să nu-ți fie dor,
Nu ieși la drum, căutând în zare,
In cojocul vechi. Eu n-am să mor.
Traducere liberă – Boris Marian
Tu trăiești, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc și eu și mâna ți-o sărut,
Fie ca lumina serii, blândă
Să cuprindă casa ta de lut.
Mi s-a spus că tu, de supărare
Si de dorul meu abia mai mergi
Că adesea ieși la drum, în zare
Tu mă cauți, în cojocul tău cel vechi
Iar în pragul serii ai coșmaruri,
Ți se pare că mă vezi ucis
Că-ntr-o ceartă fără de-o pricină
Cineva cuțitul mi l-a-nfipt.
Liniștește-te, iubita mea măicuță,
Este-nchipuirea ta, nu sunt
Stâlpul crâșmei, n-am să mor, vezi bine
Chipul tău să nu-l mai fi văzut.
Sunt la fel de tandru ca-nainte
Si visez mereu același vis,
Să mă-ntorc din plin vârtejul vieții
In căsuța noastră din chirpici.
Eu mă voi întoarce-n primăvară
Când copacii vor da floare, măru-nalt
Insă tu să nu mă scoli ca altă dată
Mi-amintesc de așternutul cald.
Nu trezi în mine tot ce doarme,
Nu trezi nici visele ce-au fost,
Am pierdut prea multe dintr-o dată,
Nu mai știu ce are, n-are rost.
Nu mă învăța ce-i rugăciunea,
Nu mă mai întorc la tot ce-i vechi,
Numai tu mi-ești sprijin și speranță,
Numai tu, lumina din povești.
Lasă teama, grijile, ai pace,
Iar de mine să nu-ți fie dor,
Nu ieși la drum, căutând în zare,
In cojocul vechi. Eu n-am să mor.
Traducere liberă – Boris Marian
Maelstrom
Maelstrom
Mai plutește duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înșelare
Pentru simțuri, vechiul androgin
Ce trăiește poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin,
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu un diavol, se desparte
Și m-amenință cu iadul, nu mai are
Chip, ea este doar o arătare.
Astfel, repet versuri furate –
„ Pe veci pierduto,veșnic adorato”.
Boris Marian
Mai plutește duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înșelare
Pentru simțuri, vechiul androgin
Ce trăiește poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin,
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu un diavol, se desparte
Și m-amenință cu iadul, nu mai are
Chip, ea este doar o arătare.
Astfel, repet versuri furate –
„ Pe veci pierduto,veșnic adorato”.
Boris Marian
Rămâi
Rămâi
Rămâi acolo, unde ești,
Își spun toți proștii lumii,
Dar tu ești altfel, tu dorești
Ce au visat și hunii,
Tezaurul din Roma sau
Comoara de sub Rinul
Ce trece leneș, o știau
Stejarul și arinul,
Nu le-au găsit, doar inima
Îți dăruiește plinul,
Nu-i asculta pe sedentari,
Pe lași, pe toți netoții,
Altfel rămâneți funcționari,
Din urmă vin nepoții.
BORIS MARIAN
Rămâi acolo, unde ești,
Își spun toți proștii lumii,
Dar tu ești altfel, tu dorești
Ce au visat și hunii,
Tezaurul din Roma sau
Comoara de sub Rinul
Ce trece leneș, o știau
Stejarul și arinul,
Nu le-au găsit, doar inima
Îți dăruiește plinul,
Nu-i asculta pe sedentari,
Pe lași, pe toți netoții,
Altfel rămâneți funcționari,
Din urmă vin nepoții.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
