Andra 4
O limbă cântă, o limbă râde. Antologhez, biet Radomil.
Urc treptele, genunchii se fac de ceară,
capul se rostogolește pe scări. În America asemenea chestie se pedepsește. Dos
ghezang fun hirș, în limba hipo-croată.
Ceva ca un cerb care luase locul contelui în patul contesei. Miroase-a
mirodenii de te apucă amețeala, cuișoare, șofran, le simțiți? Un târg
plutește-n zare cu case cu tot. O poartă pe care a fugit străbunicul meu pe când era copil, s-a oprit tocmai în America. Prin răsuflarea ta cea vastă poți
pune în mișcare centrale eoliene. Altfel Galiția era. Ce vise aveam în
copilărie, aș putea rescrie o mie și una de nopți, deși nu cunoșteam femeia. O
pasăre uriașă mă va lua înapoi. Eu am crezut că numai cerul nu are margini.
Nici el, nici el, îmi spune un corb, ba el, se implică și colunul. Bunătatea e mică în noi, răutatea
este mare, așa și cu oceanul. Să scoți
un țipăt dintr-un mort. O frântură de jale.Inimile se coc precum precum mieii la cuptor. Adevăratul vin este cel mai acru, vinul săracului,
dar nimeni nu-l bea. Sorb tristețe, în
ciuda firii mele vesele. Am să râd deasupra propiei movile funerare. Hamlet și
Yorrik totodată. Nici azi Abel nu a depus reclamație la Tribunalul Ceresc. Aripile
păsărilor abandonate se topesc și se lasă în spuma galbenă a valurilor. Nu știm ce a fost, ce este, dar căutăm în viitor. Ce? Toți locuim în
apropierea morții, unii tremură, alții nu. Oare? La fel și introvertiții - unii din răutate, alții din mare sensibilitate.
Poezia trebuie să meargă la suflet, dar uneori o ia către minte. Adică minte.
În așteptarea Potopului învățăm să înotăm. Cine-m întinde brațul cu ochi de
vis? Azi e o zi înțeleaptă. O
noapte-ntreagă chipul tău mi-a râs în vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu