Andra 4

 

O limbă cântă, o limbă râde. Antologhez, biet Radomil. Urc  treptele, genunchii se fac de ceară, capul se rostogolește pe scări. În America asemenea chestie se pedepsește. Dos ghezang fun hirș, în limba  hipo-croată. Ceva ca un cerb care luase locul contelui în patul contesei. Miroase-a mirodenii de te apucă amețeala, cuișoare, șofran, le simțiți? Un târg plutește-n zare cu case cu tot. O poartă pe care a fugit străbunicul meu  pe când era copil, s-a oprit tocmai  în America. Prin răsuflarea ta cea vastă poți pune în mișcare centrale eoliene. Altfel Galiția era. Ce vise aveam în copilărie, aș putea rescrie o mie și una de nopți, deși nu cunoșteam femeia. O pasăre uriașă mă va lua înapoi. Eu am crezut că numai cerul nu are margini. Nici el, nici el, îmi spune un corb, ba el, se implică  și colunul. Bunătatea e mică în noi, răutatea este mare, așa  și cu oceanul. Să scoți un țipăt dintr-un mort. O frântură de jale.Inimile se coc precum  precum  mieii la cuptor.  Adevăratul vin este cel mai acru, vinul săracului, dar nimeni nu-l bea.  Sorb tristețe, în ciuda firii mele vesele. Am să râd deasupra propiei movile funerare. Hamlet și Yorrik totodată. Nici azi Abel nu a depus reclamație la Tribunalul Ceresc. Aripile păsărilor abandonate  se topesc și  se lasă în spuma galbenă a valurilor.  Nu știm ce a fost, ce este, dar  căutăm în viitor. Ce? Toți locuim în apropierea morții, unii tremură, alții nu. Oare?  La fel și introvertiții -  unii din răutate, alții din mare sensibilitate. Poezia trebuie să meargă la suflet, dar uneori o ia către minte. Adică minte. În așteptarea Potopului învățăm să înotăm. Cine-m întinde brațul cu ochi de vis?  Azi e o zi înțeleaptă. O noapte-ntreagă chipul tău mi-a râs în vis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu