Jocul memoriei

 

Pur și simplu trăim,  gândurile merg

Spre marginea paginii, ca spre un abis,

Cât timp nu simți muzica,  să nu scrii,

Să vezi doar cu bastonul,

Pentru a mă cunoaște, trebuie să scriu,

Îmi spune priculiciul,

Poezia este o specie de animal exotic,

Din prea multă dragoste, te-am pierdut, umbră albastră,

Am uitat de ce scriu, dar tu?

Să nu iei în serios cuvintele poetului

Tăcerea face parte din poezie.

O energie care ne depășește ne face să scriem.

Totul este un joc al memoriei.

Unele tablouri nu sunt în catalog.

”Să leșini, să uiți de tine, să fii asemenea fructului”,

mi-a spus o poetă cu pieptul mare,  frumoasă de altfel.

O chema Bella. „ Organism al meu, mică bestie a naturii,

Să nu-ți fie dat să cunoști muțenia glasului”.

BORIS MARIAN