Despărțire

Pun mare preț pe zâmbetul oamenilor,

Numai ei știu să zâmbească,

Animalele rânjesc,

Omul zâmbește ca soarele după nori,

Zâmbetul femeii m-a indus în eroare,

Am crezut că mă iubește,

Dar era doar un zâmbet,

Ca un mandat poștal,

Ca un concert de cameră,

Am văzut și oameni spânzurați – zâmbind.

Dacă nimic nu are sens, de ce scriu eu aici

   Despre soare?

Comunicarea este o transfuzie de sânge,

Dacă nu este, nimic nu este,

Nu veni, iubito, cu poze de familie,

Noi suntem singuri în Univers.

Așa văd eu iubirea.

Poate că sunt orb, naiv, handicapat,

Visez că mă plimb cu o fată blondă,

Fata e palidă, mișcă lent picioarele,

Observ cu groază că a murit,

E doar un vis?

Dar și visele au realitatea lor.

O picătură de sânge roșie, roșie

s-a așezat pe coala albă

ca moartea.

BORIS MARIAN