Era odată

1.

Era odată un păstor care avea un fluier fermecat.

 Nimic nou până aici.

Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind,

Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul

Cânta doar pentru  un anumit trandafir

Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite.

Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea,

Doar trandafirul nici  nu se clintea,

Îi mai cădea câte o petală, parfumul său

Se răspândea în voie, degeaba păstorul

 încerca să se apropie de acel trandafir,

el rămânea tăcut, nu avea glas, nici  inimă , parcă.

Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul

și duși au fost. Păstorul a murit de durere.

Fluierul s-a rostogolit la vale

Până când s-a pierdut în  apele unui  râu vijelios.

Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime,

Pădurea gemea în vreme de ploaie,

În locul trandafirului a apărut altul,

Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo.  

2.

„O oră să fi fost amici”,

Dar viața-i doar o clipă zici,

și clipa doar un fluierici

pentru pitici.

Concubinăm de șapte ani,

Pentru iubire, nu pe bani,

Dar ora ceea n-a venit,

Eu te-am iubit, tu m-ai iubit?

Aceasta-i piesa ce-o jucăm,

„O scenă-i lumea”, inventăm,

Clovni, saltimbanci și cerșetori,

Mă-ntrebi de ce nu sunt actor,

De ce nu-n cerc să te iubesc,

Întreabă-i pe copaci cum cresc,

Întreabă stelele pe cer,

Viitorul nostru este ieri,

Dar undeva s-a prăbușit

Un meteorit.

BORIS MARIAN