Minunatul poem 5 Te uit, te regăsesc în orice clipă, Te pierd, te recâștig, ești bunul meu, Nu am averi, dar fac mereu risipă De vlaga mea, pătrund în trupul tău. Gândesc prin tine, căci iubirea n-are minte, Ea nu trăiește decât respirând, Își pierde înțelesul prin cuvinte, Se reîntrupează din pământul sfânt. Că Dumnezeu n-a vrut să fiu eu singur și te-a creat să mă cuprinzi mereu, inconștienți în febre și în friguri, ne invidiază însuși Dumnezeu. BORIS MARIAN