POEM RETRO

Poem retro

S-a stins lumina-n săli de bal,
Eu nu mai pot să scriu un vers,
Dar cui îi pasă-n Univers
Că s-a mai stins un punct astral?
Iubito, noi ne ținem strâns
În brațe, tu ești doar surâs,
Iar eu un zburător semeț,
În codri umblă fauni beți.
Eu nu mai pot să scriu, deși
Iubirea nu m-a părăsit,
s-a stins lumina-n zori de zi
și mi se pare c-am murit.
O, nu, suntem nemuritori
Cât timp de noi ne este dor.

Pe cine strângi în brațe-n somn?
Din stele șerpii argintii coboară,
Otravă dulce, om cu om,
Pe cine ții în brațe-n somn?
În locul meu cine va scrie?
Oho, o mie și o mie,
Părinții mei și ei s-au dus.
Eu sunt oriunde, jos și sus.
Pe cine strâng în brațe-n somn?
Precum o spadă dorul taie.
Purificat aștept o zi,
Apoi un an, apoi adorm,
Pe cine , Doamne, văd în somn?
Suntem vecini cu veșnicia.
Iar trupul tău, iar trupul meu,
Două viori și-un Dumnezeu.

BORIS MARIAN