Minunatul poem șapte Exiști și nu exiști ca luna în amiază, știu prea puțin de tine, deși te văd de mult, Fata Morgană poate sau mult dorita oază, Pun pe pământ urechea și pașii ți-i ascult. Iar tu mergi înainte, cu stelele și luna, Trec orele și anul, din versuri fac un zid, Eu te iubesc cu gândul și te gândesc întruna. Ai să rămâi în cartea nescrisă. Ți-o dedic. BORIS MARIAN