Cu pași mărunți

Cu pași mărunți

Cu pași mărunți, ploaia
Pătrunde în sufletul meu,
Ca într-un parc în care frunzele,
Ramurile, florile se-nclină învinse
De alicele venite din cer.
Alerg prin mine însumi.
De tunete nu mă tem,
Cineva mă ia de mână,
Cineva mă sărută pe buze,
Îngenunchez, ploaia mă apasă,
Pământul mă caută viclean,
Nu am murit, aprind o țigară
și fumul mă umple de o bucurie
profund vinovată.

Boris Marian