Poezia stă într-un njilț

Poezia stă într-un jilț


Poezia stă într-un jilț,
O fi cam jerpelit, stă mândră,
Cum fac femeile venite prima oară în vizită,
Bea un vin vechi servit de mine din rezervele bunicului,
Întunericul se aprinde în pori,
Ne torturează, eu nu am discursul pregătit,
Focul din cămin ne îndeamnă prietenos,
Nici un câine nu a fost lăsat în casă,
Ce știm noi despre sentimentele câinilor,
Mari pișicheri, din trecut se aud vorbe deșuchiate,
dar noi nu vorbim, oare ne cunoaștem
sau facem un exercițiu atletic?
Aici, cândva s-au prăbușit perechi ilustre,
Ei și? Afară birjarul bate din palmele amorțite, iar noi
Dârdâim de emoție, goi ca Adam și Eva.
Mâncăm mere și așteptăm
să vedem ce va ieși peste cinci mii de ani.
Numai poetul scurtează acest interval
La o fracțiune de timp. Fata pleacă gravidă.