Trăiește-ți ziua
Era noapte, străbăteam câmpia
Ca pe o viață,
Era frig, morții coborau
Din cer,
La orizont – un cap de fată,
Era blond ca soarele,
Pe care îl așteptam.
Trăiește-ți ziua, mi-am zis,
Au trecut vremurile
Când oamenii erau răstigniți,
Am deschis pleoapele,
dar nu mai aveam ochi,
mi-era foame,
dar nu mai aveam viscere,
ziua se revărsa
ca părul de aur al fetei.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu