Degetele-solfegiu

Degetele se joacă, mintea-nu ( solfegiu)

Baston de argint, față palidă, degete subțiri. Mintea e rece. Un cutremur abia simțit. Poate fi iubirea compatibilă cu violul?
Mai știi? Desigur, nu este mila mama iubirii, dar nici violul nu este tatăl.
Cel mai urât dintre oameni poate deveni frumos prin zâmbet. Bună dimineața, zâmbet!
Poți să cobori în nimic? Am gustat toate plăcerile, scrisul este mai presus de toate. Este chin. Nu produce greață. Nici sațiu.
O fiară țipând trezește mila. Nu suntem noi aceia. Când cade un pahar este bine. Când cade un om, cade o omenire.
Călăul are și el o casă. Uneori cunoaște iubirea. De ce să-l spânzurăm?
Dar tot călău este.
Noaptea este tăcută, propice crimelor și poemelor. Pe unii tăcerea îi torturează, pe alții îi înalță. Pe cei mai mulți îi adoarme.
Când ascult muzică din secolul XIX simt că mor încet, plăcut și sunt convins că ajung în rai. Este un adevărat Purgatoriu.
Boris Marian