Iubesc și acest chin, viața

Iubesc și acest chin, viața

Am încredere prea mare în ceea ce văd,
Mai cred în rădăcini, în dragoste, desigur,
În fața mea eu mă destăinui, mă doare vocea mea,
Sunt suveran pe propria-mi durerere.
Nimic nu-mi poate fi furat, nici trup, nici suflet,
N-am fost trădat de nimeni, n-am trădat,
Dar vulturul a rupt din mine fără milă,
Sunt liber să trăiesc, să mor, mi-e teamă doar
Să nu cumva să calc firavul fir de iarbă,
Pentru că nu eu l-am crescut.


Ne făurim destinul fără să o știm,
Precum exploratorii plecați în jungla verde,
Oricare om se naște din prea plin,
Când moare, nu dispare, nu se pierde,
Pământul e-nsemnat de pași-sărut,
Bizare piramide, turnuri, blocuri,
O clipă și dispar în neantul crud,
Noi vom fi veșnici, stele, flăcări, jocuri.


Boris MARIAN