Iertând tot ce a fost
O durere, o altă durere,
Corpul se lasă cuprins
De farmecul neîntrecut
Al durerii fără de margini,
Tot omul știe prea bine
Că viața înseamnă durere,
Deci nu mă las biruit,
Scriu, trăiesc și sorb
Otrava amară a durerii.
N-am cunoscut această ciudată, înaltă
Plăcere.
Să mori e prea simplu,
Poate extrem de banal.
În fiecare zi mă desaprt de viață
și-o reprimesc iertând tot ce a fost.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu