Anarhia - mama ordinii

Anarhia –mama ordinii

Când eram copil spărgeam
Geamurile vecinilor,
Aruncam cu cartofi în milițieni,
Dar iubeam pisicile, câinii,
Săream gardul școlii,
Nu-mi plăceau portarii,
Dar iubeam din ochi
Toate fetele frumoase.
Acum urăsc regulamentele,
Postez zece poeme pe un site,
Sunt eliminat ca la școală,
Aș face revoluție,
Anarhia – mati poriadka,
Totuși vine o vreme
Când trebuie să te ferești de scandal,
Riști să ți se spargă dinții,
Deși cineva te iubește,
Ești mântuit, recalcitrant nenorocit.
Mă agăț de lucrui,
Cât mai rezist?
Mă dezintegrez,
mă mir că mai exist,
soarele iese de sub pat,
ca un pantof de aur,
luna se bălăngăne în capul meu,
un motan sare de pe un bloc pe altul,
steagul victoriei flutură pe un morman de moloz,
vin morții, ne povestesc cum a fost,
iar eu mă retrag într-o cazemată
și mă iubesc cu draga mea …
BORIS MARIAN