Puterea cuvintelor

Puterea cuvintelor

Preferăm de multe ori cuvintele, unei dragoste adevărate.
Dezvirginarea este un proces mecanic, dar câte crime și dezbinări nu s-au produs din cauza unui amănunt anatomic?
Cum să te uit? Uiți pe cine vrei să uiți și chiar reușești.
Este imposibil să nu te gândești la ceva, la cineva. Dar cuvintele nu ajung.
Miezul nopții, începe dansul vrăjitoarelor, cine nu le cunoaște să doarmă liniștit.
Cine nu știe că iubirea este o boală? Prea puțin cercetată, fără antidot. Nici scrisul nu o vindecă, o agravează.
Încerc să scurtez timpul, pedalez mai repede, timpul se îndepărtează la linia orizontului, chipul tău o să apară în vis, cu o lacrimă pe obraz, sorb această lacrimă. Dimnieașa vom fi pe o ramură din Pomul Vieții, Pomul Păcatului. Murim în zorii fiecărei zile spre a reînvia la miezul nopții.
Îți plac florile, mie îmi place parfumul tău, ne potrivim ca un pumnal de argint într-o teacă de aur.
Vânăm poemul, iar el aleargă noaptea de nebun, apoi , brusc, dau de tine, te scalzi în lacul luminat de lună, complicea lună, un căprior ne păzește iubirea.
Miezul nopții place liliecilor, bufnițelor și poeților. Atunci scriu pe pielea ta fină, cu buzele scriu, cu vârful degetelor, mă încordez ca o vioară, cuvintele devin acorduri și tremoluri tânguioase, sub un arcuș vrăjit, există un demon al iubirii fără sfârșit.
Apocalipsa va fi o victorie a dragostei fără opreliști, ne vom întoarce în Rai, fără veșminte, dar mult mai depravați decât Adam și Eva.
De ce este trupul femeii plin de mister? Este o revoltă față de castul Dumnezeu.
Înaintea cuvintelor a fost iubirea, iar după moartea cuvintelor, tot iubirea ne va lega pe veci.
Cum o fi fost dragostea Venerei? Depășește imaginația mea.
În Pantheon au pătruns ființe vii, marii morții așteaptă un sărut să fie treziți la viață.
Inima ta a început să bată în mine.
Nu-mi este somn, cu tine aș fi mereu treaz până la ultima suflare.
BORIS MARIAN