Știi de admir?

Știi ce admir la tine?


Știi ce admir la tine? Echilibrul, mă alăptezi mereu.
Eu sunt corabia beată a lui Rimbaud,
Am obiceiul să mă dau altul,
Îmi place regele Arthur,
Dar și Lancelot, Tristan, Don Quijote,
Cyrano, oarecum , Humphrey Bogart,
Dar sunt, totuși, eu însumi, un om
cu apucături ciudate.
Îmi plăceau cândva Ceapaev, Mahno,
Iar Quasimodo îmi este drag și acum,
Oarecum Jean Valjean, niciodată Napoleon,
Există un tort cu acest nume.

Râsul se pierde ca și contul la bancă,
Iubirea întârzie, ceață, revizii,
Plouă mărunt cu sinucigași,
Genunchii iubitei pâlpâie,
Se ard becurile.
Trupul se ascunde sub plapuma tăcerii,
Respirăm șuierător, ca un avion bimotor,
Aud cum apa picură-n cadă,
Or fi capete ghilotinate?
Gâtul subțire, l-aș cuprinde cu degetele,
Alunec mai jos, misterul dintre sâni
este de nedezlegat.

Dau capul meu pentru un cap fără dureri,
În capul meu este o Pasăre Phoenix,
La doi pași de inimă ești Tu.
Vino tiptil și ia-mi viața,
Poart-o ca pe o jucărie între degete,
Pune-o între sâni, poate renasc.

BORIS MARIAN