Satyricon

Satyricon sau dezvirginarea ( prozopoemă)
Bărbatul –satyr, femeia – satyricon. Sub umbrelă –o fiară și un copil. Ironia și umorul vor reintra în drepturi. Moraliștii sunt adevărații nefericiți. O femeie inteligentă își poate permite orice. Textul trebuie să aibă sare și piper, altfel nu este literatură. Să dezvirginăm sufletul cititorului. Admir popoarele care își conduc morții pe ultimul drum cu voioșie. Unde sunt amazoanele de altădată? O doamnă palidă trece prin visul meu, îi șoptesc, ucide-mă cu un ultim sărut. Viitorul geme ca o femeie în chinurile facerii. Mirosul tutunului, alcoolului, al dragostei – un iad paradisiac. Există ani goi, zile goale, ore goale, dar viața merită trăită. Există femei goale. Dușmănia este ridicolă, prietenia e relativă, prietenul dușmanului – cine este el? Euforia dragostei, brusc, trădarea. O, biet Othello, o , biată Desdemona, totul se rezolva altfel dacă se sărutau. Fără vorbe. Cum arată sufletul fluturelui? O dragoste de-a sacră neglijență. Ne-mperechiem cu ceața? Bem și golul din noi. Trandafirul este un animal sălbatic. Suntem slujbași umili ai literaturii, ai ficțiunii, nu ai realității. Mielul este ghiocelul care plânge. Strigătul luptătorului precum strigătele dragostei. Dacă poetul nu este și satyr, plictisește. Din castel au plecat stăpânii, fantoma bufonului râde în hohote, pe scări se sărută două schelete. Himera este o femeie pe care numai nebunii o văd și o cunosc. Cine își pierde capul , câștigă în simțuri. Râsul nu poate fi înmormântat, numai plânsul. Să fii orice, numai iepure – nu. Nimic nu este mai frumos ca un sân dezgolit. Nu de moarte mă tem, ci de inactivitatea ei. Există versuri care nu-și găsesc locul, ele se doresc unice. Să nu confundăm nebunia cu dragostea, ele sunt prietene. Se apropia seara cămășilor de forță. Locomotiva de argint a vârstei a treia. Afroditele avea șapte sâni. A trăi încet, a muri repede și nu invers. De jur-împrejur – împerechieri și tu visezi. Dacă mâine voi muri, voi regreta că nu mai pot să scriu.
BORIS MARIAN