Anti-sentimente
Sentimentul că ești iubit întrece orice altă fericire. Banal, dar adevărat.
Culturism, naturism, prostii. O poezie bună, o iubire, da, prelungesc viața.
Trăiască viciile! Ele te fac să trăiești, altfel ești o plantă.
O poezie, un vers pot fecunda ca albinele.
Decât voce mare, o bună vocație.
Într-un cerc nu intră decât prizonierii egolatriei.
Ce înseamnă a fi universal? Nici pe Dumnezeu nu-L recunosc toți.
Frunzele acoperă cerul , dar tot frunze rămân, deci ridică-te și privește.
Într-un miez de noapte crâncen, mă-ntâlnii cu Edgar Allan Poe, versul lui , cum să nu plângem? Corbul său, domn peste hău.
Roua nu cade din cer. Este un dar pământesc. Din cer cad păsări moarte, bombe și deșeuri din avioane.
Curenți cristalini ai Mediteranei în ochii omului nordic.
Pe valurile calme cum lunecam la vale, Arthur Rimbaud cu mine ne întreceam în plâns, copil pervers, Poetul, avea grijile sale, eu pe Corabia beată, ținând catargul strâns.
Nesomnul ca procuror, mi-a spus cineva.
Pielea fină a mesteacănului, obraz de copil, devine brusc aspră, se destramă, frunzele tremură.
Mormintele , monumentele eroilor și martirilor ar trebui să fie modeste pentru a se deosebi de cele dedicate nulităților.
Ce-i poți spune unei ființe de care te-ai îndrăgostit pe loc? Nimic. Ești mut ca o carte închisă.
L-ați întrebat pe Kafka de ce nu este vesel? Dar pe Rimbaud, dar pe Lautreamont? Veselia nu este decât aspectul de suprafață.
Pot să râd de mine, de fanfaroni, dar niciodată de infirmi, bolnavi, idioți din naștere.
Profunzimea nu se caută, ea este sau nu este , ca un crater de vulcan ascuns.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu