Scrisoarea a doua

Scrisoarea a doua- Tuturor femeilor de Unu Martie


„În fiecare om, o lume-și face încercarea”, spunea Poetul.
La încercări suntem supuși ca sclavii la galere, gladiatori fără speranță, nici poftele lumești nu mai ajung să ne despartă de neantul ce încet cuprinde viața.
Încerc să pun pe-o coală de hârtie cuvintele iubirii, doar încerc.
Mi s-a spus că semăn cu un linx, dar linxul mi-a răspuns că-s om.
Un duh străbate lumea ca o libelulă roz, dar nu e. Probabil că mă-ndrăgostesc.
Gloria sau bunăstarea nu depind de laude, ci de mult mai mult.
Piticilor cârcotași le datorez sentimentul eliberării continue.
Nu voi spune despre cineva că are sau nu are talent, dar simt când cineva e fals și jură strâmb.
Te naști cu sentimentul iubirii, dar poți să-l pierzi pe drum. Despre ură ce aș putea să spun? Nimic, că este stearpă.
Nu pot trimite nici o floare, dar pot trimite imaginea ei roșie, sub forma inimii.
Suntem sclavii slăbiciunilor noastre cât timp nu le recunoaștem.
Nu pot trimite nici o floare, dar pot trimite imaginea ei roșie, sub forma inimii.

BORIS MARIAN