Bâlciul deșertăciunilor

Bâlciul deșertăciunilor

Din Mauriciu venea Fabriciu,

din orașul Bristol primeam un pistol,

în Perpignan a crescut un bostan,

lăsăm în urmă cetăți și mustăți,

băiețelul din șezlong este văr cu Fam Van Dong,

mai lăsați voi jocurile, poezia, focurile,

un avion a căzut în șezut,

pasagerii, pionierii, inimile, creierii,

tara-ta-ta, goarnele au sunat,

tara-ta-ta într-un glas au cântat,

mulțumim din inimă porticului,

mulțumim din inimă tăticului,

dar tăcucul s-a-necat cu un os de pește plat.

Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,

spânzurați în piață joacă tontoroiul meargă-treacă,

trădători sunt peste tot, și atipici și în lot,

nu zdrobirăți voi trecutul, dar își duse iapa mutul,

ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpușcat,

dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,

conferințe și congrese, fețe noi și multe fese.

******************************************

Plecând urechea, vocile tăcute,

iubita-mi spuse, fii senin, senil.

Eu cred în bucuriile durute,

iubita mă întreabă, ești copil?

Eu cred în fugile lui Bach pe dealuri,

îl văd pe Johann Serbastian sărind,

noi înotăm cu disperare între maluri,

cadavrele de clovni se văd pe grind.

La mijlocul vieții e pădurea

obscură ca o carte din vechimi,

dăm bir cu toți fugiții, vine Ciurea

și spune că e rege între mimi.

În adâncime de tunel te chem, iubito,

acolo vom fi iar ca-n Paradis,

tu îmi cântai șlagăre vechi, aya, celito,

uitând că viața e un vis, puțin mai trist.

BORIS MARIAN