Vi(tu)pere

Vipera neagră cu ochi rubinii

secoli străbate , păduri și câmpii,

suflete multe trimise în iad

vipera roșie cu ochi de jad.

Ne poluăm mințind mai mereu,

orice fățarnic e corifeu,

se rușinează de noi cimpanzeii,

uită  CUVÂNTUL IUBIRE  ateii.

Uită de toate omul de lut,

cum de e om, cin-l-a făcut?
*****************************

Seara ne vedem pe noi înșine,

înstelăm  apele întunecate,

ca umbră maternă - copilăria.

Vom fi cândva cocori?

Sau numai nori?

Acum îți zăresc  ochii, iubito,

atât de larg deschiși,

încât mă cuprinde amețeala.

Aud pe lângă mine trecătorii

strigând, fluierând,

nu mai știu, sunt om sau copac,

ce secol este acesta?


BORIS MARIAN