HAREM

Între noi este un vid,

spuse Liviu livid,

avea o biluță, o tărtăcuță, harem

în amintiri te chem,

mătăsuri parfumate,

omoruri blestemate,

herem, harem, blestem.

O pânză de păianjen,

pe-ntins deșert turanic,

un înger negru-alb,

un scalp,

un rai în tot seraiul,

privighetoare- vaier,

nici  Marea Odaliscă

între ruini nu riscă,

numai  lili-lili-lililiecii

eunucii,  hiper-recii,

ca ienicerii, robii,

astfel e spusa cobei,

ce mormăie el, duhul,

semi- demi-eunucul.

E propriul prizonier

haremului de ieri.

Din iarbă, lut și sânge,

haremul crește, plânge,

ne naștem, un”  te culci,

râd corbii de conți, duci,

deduse sunt, seduse,

cadânele supuse,

glob  susținut, cadâne,

suave și stăpâne,

acum ești doar pământ,

în cer harem și cânt.


BORIS MARIAN